Schimbările climatice din Oceanul de Sud devin vizibile într-unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă: Insula Macquarie, situată între Tasmania și Antarctica.
Deși zona este cunoscută pentru biodiversitatea sa, monitorizările recente indică transformări majore ale mediului local, inclusiv extinderea suprafețelor umede și retragerea unor plante caracteristice, precum genurile Pleurophyllum și Stilbocarpa, conform Antena 3.
Cercetările publicate în Weather and Climate Dynamics confirmă creșterea semnificativă a precipitațiilor și arată că acest fenomen reflectă procese atmosferice cu impact regional și global, potrivit The Conversation.
Un ocean esențial, dar insuficient documentat
Oceanul de Sud, cel mai rece ocean al planetei, joacă un rol central în reglarea climei globale. El absoarbe o parte semnificativă din căldura acumulată de gazele cu efect de seră, precum și cantități importante de dioxid de carbon produs de activitățile umane. De asemenea, furtunile din această regiune influențează circulația atmosferică în emisfera sudică, afectând vremea din Australia, Noua Zeelandă și alte zone.
În ciuda importanței sale, regiunea rămâne slab monitorizată. Lipsa unui teritoriu continental, numărul redus de stații meteorologice și acoperirea constantă cu nori îngreunează observațiile prin satelit și validarea modelelor climatice. În acest context, datele de pe Insula Macquarie, colectate de Biroul de Meteorologie și Divizia Antarctică Australiană, reprezintă unul dintre cele mai relevante seturi de observații directe din Oceanul de Sud. Seria acestora depășește 75 de ani.
Furtunile produc mai multă ploaie, nu sunt mai numeroase
Pentru a explica evoluția precipitațiilor, cercetătorii au comparat 45 de ani de observații (1979–2023) cu o reconstrucție climatică folosită pe scară largă, ERA5. Analiza a arătat că, în realitate, cantitatea anuală de precipitații pe Insula Macquarie a crescut cu aproximativ 28%, în timp ce reanaliza indică doar o creștere de 8%.
Rezultatele evidențiază că furtunile nu sunt neapărat mai frecvente, ci produc cantități mai mari de ploaie. Deși traseul furtunilor s-a deplasat treptat spre Antarctica, mecanismul principal nu este schimbarea poziției sistemelor atmosferice, ci creșterea intensității precipitațiilor generate de acestea. Un regim atmosferic umed (advecția aerului cald) a înlocuit în mare parte sistemele clasice de presiune joasă.
Un impact care ar putea afecta circulația oceanelor și absorbția carbonului
Potrivit estimărilor, suplimentul de ploi din 2023 echivalează cu aproximativ 2300 gigatone de apă dulce în Oceanul de Sud la latitudini înalte — o valoare considerabil mai mare decât contribuțiile recente ale topirii gheții din Antarctica.
Creșterea aportului de apă dulce intensifică stratificarea oceanică, limitând amestecul dintre straturile de apă și modificând astfel circulația curenților. Schimbările afectează, de asemenea, salinitatea și distribuția nutrienților, ceea ce poate influența procesele biologice și chimice din ocean. Oceanul de Sud este unul dintre cele mai importante rezervoare naturale de carbon, iar această modificare ar putea determina reacții climatice încă imprevizibile.
În plus, intensificarea precipitațiilor este asociată cu o creștere a evaporării. Aceasta are un efect de răcire comparabil cu mecanismul prin care „corpul nostru se răcește atunci când transpirația se evaporă”. În baza calculelor prin evaporare, Oceanul de Sud ar putea să se răcească cu 10–15% mai mult decât în 1979.
În concluzie, Oceanul de Sud pare să „transpire” mai intens într-un climat în schimbare, iar Insula Macquarie devine un indicator important pentru un fenomen extins. Următorul pas al cercetării este identificarea gradului în care aceste modificări se manifestă pe tot traseul furtunilor și ce implicații pe termen lung ar putea avea pentru sistemul climatic global.
