În urmă cu jumătate de secol, cantonul Geneva din Elveția a devenit primul din Europa care a interzis complet vânătoarea animalelor sălbatice. Astăzi, organizațiile pentru protecția faunei solicită extinderea interdicției la nivel național, considerând că măsura a avut efecte pozitive asupra mediului.
Vânătoarea recreativă este interzisă în Geneva din 1974. Potrivit organizațiilor locale, decizia a fost inițial privită cu scepticism de asociațiile de vânători, însă rezultatele obținute contrazic predicțiile acestora.
„Interdicția vânătorii din Geneva a fost la vremea ei o senzație, care a stârnit mare atenție chiar și dincolo de granițele cantonului. Pentru lumea vânătorii, a fost un șoc – și încă este. Exemplul Genevei dovedește că viața fără vânători amatori este posibilă, chiar și într-un peisaj cultural dens populat. Mai mult, natura și animalele trăiesc mai bine, iar oamenii beneficiază și ei de pe urma acestui echilibru”, arată asociația „IG Wild beim Wild”, care militează pentru protecția faunei sălbatice.
Echilibru ecologic fără vânătoare
Geneva se confruntă cu presiune faunistică din regiunile vecine, precum Franța și cantonul Vaud, de unde animalele migrează spre teritoriul în care vânătoarea este interzisă. Unele exemplare traversează chiar fluviul Rhône pentru a se refugia, potrivit ecologiștilor.
În lipsa vânătorilor amatori, controlul populațiilor de animale este realizat de gardieni de mediu. Conform datelor prezentate de organizații, biodiversitatea a crescut, populațiile de căprioare, mistreți și vulpi sunt mai sănătoase, iar pagubele agricole sunt minime.
Fermierii au fost sprijiniți prin instalarea gardurilor electrice, iar numărul mistreților este reglat prin intervenții punctuale. În ultimii zece ani, aproximativ 300 de mistreți au fost împușcați de personalul de specialitate.
„Ei împușcă anual sute de mii de animale sălbatice – pretinzând că fac asta pentru a „regla populațiile”. Însă studiile științifice arată de ani de zile că, în realitate: vânătoarea adesea amplifică suprapopularea, în loc să o prevină (prin perturbarea dinamicilor naturale ale populațiilor). Vânătoarea afectează migrațiile animalelor, structurile familiale și selecția naturală. Vânătoarea crește riscul pagubelor provocate de animale, deoarece acestea, stresate, caută noi teritorii”, precizează asociația „IG Wild beim Wild”.
Organizațiile de mediu consideră că există metode moderne și umane de gestionare a faunei, fără recurgerea la vânătoare.
„O interdicție națională a vânătorii în Elveția nu ar fi un pas radical, ci o evoluție logică și firească. Asta nu înseamnă că oamenii ar abandona natura sau ar întoarce privirea. Înseamnă doar că intervențiile ar avea loc doar în cazuri cu adevărat excepționale, bazate pe criterii științifice și realizate de personal specializat, nu de amatori înarmați”, transmit reprezentanții organizației.
Context european și comparația cu România
Mai multe state europene au înăsprit regimul vânătorii de agrement, iar unele au introdus interdicții temporare în zone protejate. În Albania, o interdicție instituită în 2014 a fost ridicată abia în toamna acestui an, la solicitarea asociațiilor de vânători.
Modelul Genevei este considerat de activiști un exemplu unic în Europa, însă specificul regiunii a contribuit la succesul său. Cantonul are o suprafață de 280 km² și o populație de aproximativ 500.000 de locuitori. Pădurile ocupă doar 15% din teritoriu, iar lacurile se întind pe circa 40 km². Într-un astfel de spațiu urbanizat, vânătoarea era oricum dificil de practicat.
În România, situația este diferită. Pădurile acoperă circa șapte milioane de hectare – de cinci ori mai mult decât în Elveția – iar biodiversitatea este semnificativ mai mare. Carpații găzduiesc populații stabile de urși și lupi, specii care aproape au dispărut din Elveția.
Vânătoarea are o tradiție îndelungată în România, dar este interzisă în parcurile naționale și reglementată strict în ariile protejate. Cea mai veche interdicție datează din 1935, odată cu înființarea Parcului Național Retezat, primul sanctuar natural al țării.
Retezatul, zonă fără vânătoare de peste șapte decenii
„Rezervaţia Știinţifică Gemenele, înfiinţată în anul 1955, este situată în zona centrală a Parcului Naţional Retezat, cu o suprafată de 1947,39 ha. În rezervaţie se asigură un regim strict de protecţie, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activităţile știinţifice (alte activități umane fiind interzise), cu acordul Administraţiei Parcului Naţional Retezat. Aici trăiesc multe din cele 1190 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să se dezvolte liber în habitatul lor natural”, menționează administrația parcului.
În centrul rezervației, la 1770 de metri altitudine, se află Casa Laborator, construită de Academia Română pentru activități de cercetare. În această zonă, turismul, camparea, focul deschis și orice formă de exploatare a resurselor naturale sunt interzise.
Astfel, Retezatul rămâne una dintre cele mai vechi și stricte zone din România unde vânătoarea este oprită complet, reprezentând un exemplu de echilibru natural similar celui din Geneva, dar adaptat la realitățile locale.
