Hrana pentru animale de companie realizată din insecte câștigă teren în rândul consumatorilor eco-conștienți, dar pentru producătorii de insecte din Europa, aceasta nu a fost niciodată prima alegere. Este o soluție de avarie într-un context economic și legislativ tot mai dificil.
„Mă trezesc în fiecare dimineață pentru pești, nu pentru a hrăni animalele de companie”, declară Sébastien Crépieux, CEO-ul companiei franceze Invers, care cultivă viermi de făină alături de fermieri locali, conform Politico. Scopul inițial? Înlocuirea făinii de pește utilizate în hrana pentru acvacultură cu o alternativă sustenabilă – proteina din insecte.
Deși UE a aprobat în 2017 utilizarea insectelor în hrana pentru pești de crescătorie, iar din 2022 și pentru porci și păsări, nu a interzis făina de pește. Iar acest lucru, spune Crépieux, a făcut imposibilă competiția: „Concurăm cu o resursă extrasă aproape gratuit din ocean.”
Potrivit unui raport al FAO din 2024, aproape 38% din stocurile de pește sunt pescuite nesustenabil, în creștere dramatică față de anii 1970. Totuși, regulamentele UE nu limitează cantitatea de pește transformată în făină – o verigă slabă într-un sistem care pretinde sustenabilitate.
Industria insectelor, împinsă spre hrana pentru animale de companie
În lipsa unor condiții echitabile pe piața proteinelor pentru acvacultură, tot mai mulți producători de insecte se reorientează spre un sector de nișă: hrana pentru câini și pisici. Deși promovată ca fiind hipoalergenică și ecologică, aceasta deține sub 0,5% din piața globală, dominată de produse tradiționale pe bază de carne, cereale și subproduse vegetale.
„Dacă ne bazam doar pe hrana pentru pești, am fi fost deja falimentați”, admite Crépieux. Cu toate acestea, compania sa a atras un segment de clienți preocupați de sustenabilitate și bunăstarea animalelor. „Animalele simt ce le face bine – chiar mănâncă cu plăcere”, spune el.
Totuși, ONG-urile ecologice pun sub semnul întrebării beneficiile reale ale acestui tip de hrană. Francis Maugère, de la Eurogroup for Animals, atrage atenția că multe insecte sunt crescute în afara Europei, iar cele locale necesită consumuri energetice ridicate pentru menținerea temperaturilor și umidității.
Reglementări restrictive și paradoxuri legislative
Un alt obstacol major pentru sustenabilitatea reală a industriei insectelor este faptul că UE interzice hrănirea insectelor cu deșeuri alimentare post-consum, de teama contaminării. În schimb, acestea sunt hrănite cu subproduse deja folosite în hrana animalelor tradiționale, ceea ce face procesul redundant și ineficient.
Cecilia Lalander, profesoară la Universitatea Suedeză de Științe Agricole, explică: „Motivul pentru care industria insectelor nu poate fi sustenabilă este reglementarea. Insectele nu pot produce prioni, iar tratamentele moderne pot elimina riscurile de contaminare.”
Tot ea avertizează asupra unei bucle nesustenabile: dacă înlocuim hrana pentru animale făcută din deșeuri animale – o soluție deja circulară – cu proteine din insecte produse cu resurse suplimentare, pierdem sensul sustenabilității.
Industria cere schimbare: de la reglementări la mentalitate
Faptul că insectele sunt considerate animale de fermă limitează drastic sursele de hrană acceptabile pentru ele. Iar în contextul în care prionii – responsabili de boala vacii nebune – nu pot fi produși de insecte, unii cercetători spun că UE ar trebui să regândească reglementările.
Comisia Europeană, însă, insistă că riscurile sunt multiple – de la gripa aviară la pesta porcină – și preferă prudența.
În plus, modelele de afaceri circulare, precum cel al proteinelor din insecte, se confruntă și cu bariere economice: costurile reale ale producției sustenabile nu se regăsesc în prețurile de pe piață. „Economia actuală favorizează soluții ieftine și liniare. E nerealist să ne așteptăm ca insectele să concureze la preț cu făina de pește sau soia fără a include costurile de mediu în ecuație”, adaugă Lalander.
