Schimbările climatice pun sub semnul întrebării viitorul Jocurilor Olimpice de iarnă, iar unele dintre cele mai cunoscute destinații montane din lume, precum Chamonix (Franța) și Oslo (Norvegia), sunt considerate tot mai riscante din punct de vedere climatic pentru găzduirea competițiilor viitoare. Cercetările recente arată că încălzirea globală reduce rapid numărul locațiilor care pot oferi condiții sigure și constante de zăpadă.

Sportivii simt deja efectele încălzirii globale

Biatleta belgiană Maya Cloetens, în vârstă de 24 de ani, se pregătește pentru Jocurile Olimpice de la Milano–Cortina, dar nu își poate ignora îngrijorările legate de viitorul sporturilor de iarnă. Antrenându-se în munții de deasupra orașului Grenoble, ea observă direct schimbările din peisaj.

„Am crescut acolo și chiar văd diferența zăpezii. În 15 ani, s-a schimbat complet”, spune sportiva pentru Euronews. Grenoble, gazdă a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1968, se confruntă astăzi cu ierni mai scurte, mai calde și cu ninsori tot mai imprevizibile.

Tot mai puține locații „fiabile” climatic

Potrivit unui studiu realizat de profesorii Daniel Scott (Universitatea din Waterloo) și Robert Steiger (Universitatea din Innsbruck), folosit de Comitetul Internațional Olimpic (CIO), doar 52 din 93 de locații montane care dispun în prezent de infrastructură pentru sporturi de iarnă vor mai avea condiții climatice adecvate în anii 2050. Până în anii 2080, numărul ar putea scădea la aproximativ 30, în funcție de evoluția emisiilor globale de dioxid de carbon.

Pe lângă Chamonix și Oslo, alte foste gazde considerate problematice sunt Garmisch-Partenkirchen, Soci, dar și locații precum Vancouver, Sarajevo sau Palisades Tahoe, catalogate drept „riscante climatic”.

„Schimbările climatice vor schimba geografia locurilor în care putem organiza Jocurile Olimpice și Paralimpice de iarnă. Nu există nicio îndoială”, avertizează profesorul Scott.

Zăpada artificială, soluție temporară cu impact asupra mediului

Pentru a compensa lipsa zăpezii naturale, organizatorii se bazează tot mai mult pe zăpada artificială. La Jocurile Olimpice de la Beijing 2022, competițiile s-au desfășurat aproape exclusiv pe zăpadă produsă artificial. Pentru Milano–Cortina, sunt planificate aproximativ 2,4 milioane de metri cubi de zăpadă artificială, obținuți cu ajutorul unor tehnologii avansate care funcționează chiar și la temperaturi peste zero grade.

Însă această soluție vine cu costuri mari de mediu: consum ridicat de energie și apă. Organizatorii estimează că vor fi necesari 946 de milioane de litri de apă, echivalentul a aproape 380 de piscine olimpice. Deși energia electrică este garantată ca fiind regenerabilă, experții avertizează că presiunea asupra ecosistemelor alpine va crește.

„Fără apă, nu există Jocuri”, subliniază Carmen de Jong, profesoară de hidrologie la Universitatea din Strasbourg, care critică extinderea rezervoarelor artificiale la mare altitudine.

CIO caută soluții pentru un viitor sustenabil

Conștient de impactul climatic al mega-evenimentelor sportive, Comitetul Internațional Olimpic ia în calcul măsuri radicale: rotirea Jocurilor într-un grup limitat de locații sigure climatic, organizarea lor mai devreme în sezon și chiar reducerea numărului de sporturi, sportivi și spectatori.

CIO a decis deja ca Jocurile Olimpice de iarnă din 2030 să aibă loc în Alpii francezi, iar pe cele din 2034 la Salt Lake City. Pentru anul 2038, discuțiile se poartă exclusiv cu Elveția, apreciată pentru infrastructura existentă și transportul public eficient.

„Acesta este punctul în care trebuie să ne schimbăm”, spune Diana Bianchedi, responsabilă de strategia și moștenirea Jocurilor Milano–Cortina, subliniind nevoia unei transformări reale către sporturi de iarnă sustenabile.

Jocurile Olimpice, un test pentru adaptarea la schimbările climatice

Pe măsură ce planeta se încălzește, Jocurile Olimpice de iarnă devin un simbol al luptei dintre tradiție și realitatea climatică. Chamonix, Oslo și multe alte destinații legendare riscă să rămână doar capitole de istorie, dacă reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice nu devin o prioritate globală.