Companii importante din Germania își exprimă tot mai ferm nemulțumirea față de noul sistem european de tranzacționare a certificatelor de carbon (ETS2), care urmează să fie implementat în 2027.
După ani în care tranziția energetică (Energiewende) a fost prezentată drept un model, discursul mediului de afaceri s-a schimbat radical, pe fondul creșterii costurilor și al presiunii asupra competitivității industriale, conform Bursa.
Timp de peste 15 ani, foști și actuali manageri de top au susținut în mod constant direcția politicilor energetice, iar conferințele și rapoartele financiare includeau frecvent declarații optimiste privind planurile de investiții. În prezent, însă, publicațiile germane reflectă o creștere vizibilă a criticilor venite din partea companiilor, pe măsură ce efectele economice se intensifică.
Directorul executiv al Evonik, Christian Kullmann, a calificat tranziția energetică drept scandaloasă și a cerut renunțarea atât la sistemul certificatelor de emisii, cât și la birocrația europeană. Evonik, companie cu aproximativ 20.000 de angajați și venituri de circa 15 miliarde de euro, este activă în domenii strategice — de la materiale avansate la produse utilizate direct în procesele de tranziție energetică.
Pune în pericol sute de mii de locuri de muncă
Kullmann a avertizat că ETS2 „ameninţă existenţa multor companii şi a cel puţin 200 de mii de locuri de muncă bine plătite în Germania”. Eliminarea cotelor gratuite și extinderea obligativității certificatelor către noi sectoare, precum transporturile și clădirile, vor majora considerabil costurile pentru industriile energointensive. Acesta subliniază și dezavantajul competitiv generat de faptul că „nu există astfel de certificate în China sau SUA”, explicând că taxele suplimentare pentru CO2 creează o presiune semnificativă asupra producției europene.
O evaluare similară a fost prezentată de Markus Kamieth, directorul general al BASF, care anticipează o accelerare a închiderii unităților industriale din Europa odată cu implementarea ETS2. Acesta a descris noul sistem drept „un atac împotriva fundaţiei industriale a Europei”, menționând și impactul prețurilor ridicate ale energiei asupra competitivității globale.
Critici și din afara sectorului industrial
Criticile depășesc însă sectorul industrial. Sebastian Ebel, directorul executiv al TUI Group, a afirmat că „suntem pe Titanic”, referindu-se la lipsa reacției în fața dificultăților economice. Chiar și reprezentanții companiilor energetice și-au diminuat optimismul. Leonhard Birnbaum, directorul general EON, a spus:
„Am creat o economie planificată curată. Acum realizăm că realitatea nu se conformează planurilor noastre, dar rămânem la aceste planuri, iar acest lucru este extrem de scump”. El a adăugat că se construiesc „surse regenerabile de energie de care nu avem nevoie, într-o reţea care nu le poate tolera”.
La rândul său, fostul director executiv al Porsche și VW, Matthias Müller, afirmă că „dezindustrializarea este în plină desfăşurare”, atribuid situația „greşelilor politice, lipsei de voinţă pentru reforme şi acţiunilor excesiv de ideologice”.
Nemulțumirile sunt vizibile și în alte state europene. Louis Gallois, fost director general Airbus, susține că „avem o problemă de guvernanţă în Europa”, ceea ce face ca regiunea să fie „cea mai slabă din lume în privinţa creşterii economice”. El avertizează că, „dacă nu schimbăm cursul, trebuie să ne pregătim pentru o lungă agonie”.
În acest context, Bundestagul a adoptat recent legea privind captarea și stocarea CO2, deși costurile pentru stocarea unei tone — aproximativ 200 de euro — depășesc semnificativ valoarea actuală a certificatelor, situată la circa 80 de euro. Totodată, mai multe proiecte internaționale de captare și stocare a carbonului au fost abandonate din cauza costurilor ridicate și a problemelor tehnice.
Emisii nete pozitive
Analize recente indică faptul că procesele de captare și stocare generează, în multe cazuri, emisii nete pozitive, pe fondul consumului energetic ridicat. Un raport publicat în 2022 de Geoengineering Monitor notează că, în ciuda unui secol de dezvoltare tehnologică și a deceniilor de subvenții, „CSC se confruntă cu costuri ridicate”, iar eficiența reală rămâne limitată, în timp ce multe proiecte sunt anulate.
Constatarea că o tehnologie veche de 100 de ani încă nu a ajuns la maturitate ridică semne de întrebare privind fezabilitatea aplicării sale pe scară largă. Riscul principal rămâne utilizarea ineficientă a resurselor financiare și materiale.
Citatul lui Immanuel Kant rămâne relevant: „nu este niciodată prea târziu să devii raţional şi înţelept; însă este întotdeauna mai dificil să pui în practică această înţelegere atunci când ea vine târziu”.
În aceste condiții, apare firesc întrebarea dacă nu ar fi momentul ca politicile europene privind reducerea emisiilor de CO2 să fie reevaluate într-un cadru de dezbatere publică amplă, în care ideologia să nu influențeze deciziile.
