În nord-estul Serbiei, la poalele Balcanilor, orașul Bor – odinioară simbol al industriei grele iugoslave – a devenit astăzi un studiu de caz dramatic despre costurile de mediu și sociale ale investițiilor străine masive. Un reportaj amplu realizat de Politico scoate la iveală efectele controversatului parteneriat dintre statul sârb și gigantul minier chinez Zijin Mining Group, într-o regiune sufocată de poluare și tensiuni sociale.
De la salvare economică la criză de mediu
În 2018, Zijin Mining a preluat complexul minier RTB Bor, aflat atunci în pragul falimentului. Investiția de 2,3 miliarde de euro a fost prezentată de autoritățile de la Belgrad, conduse de președintele Aleksandar Vučić, drept o victorie strategică și un exemplu al „prieteniei de fier” dintre Serbia și China.
Realitatea din teren arată însă o altă față a acestei „salvări”. Odată cu creșterea accelerată a producției de cupru și aur, nivelurile de dioxid de sulf, arsenic și metale grele din aer și sol au explodat. Localnicii din Bor și din satele învecinate vorbesc despre ceruri permanent cenușii, aer irespirabil și mirosuri sufocante care le-au schimbat viața de zi cu zi.
Sănătatea comunităților, în pericol
Investigația Politico semnalează o creștere alarmantă a incidenței cancerului și a bolilor respiratorii cronice în regiune. Oamenii se tem să mai consume legume din propriile grădini, pe fondul contaminării solului cu substanțe toxice.
Deși compania chineză susține că a investit sute de milioane de euro în sisteme moderne de filtrare și măsuri de ecologizare, datele oficiale privind calitatea aerului indică depășiri repetate și masive ale limitelor legale. Reacția autorităților sârbe a fost, de multe ori, una de minimalizare, în favoarea creșterii economice și a relațiilor diplomatice cu Beijingul.
Sate rase de pe hartă
Extinderea minelor de suprafață a dus la strămutarea forțată a comunităților întregi. În localități precum Krivelj, utilajele miniere au ajuns literalmente la porțile oamenilor. Casele, terenurile și amintirile sunt pierdute, iar despăgubirile oferite sunt considerate insuficiente de către localnici.
Legi adoptate rapid de Parlamentul sârb, care declară proiectele miniere de „interes național”, au limitat drastic posibilitatea cetățenilor de a contesta exproprierile în instanță, alimentând sentimentul de nedreptate și „colonizare economică”.
Serbia, veriga slabă a standardelor europene
Cazul Bor depășește granițele unei crize locale. Serbia, stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană, permite companiilor chineze să opereze cu standarde de mediu mult sub cele impuse de Bruxelles. Pentru China, regiunea reprezintă un punct strategic în inițiativa Belt and Road, oferind acces la resurse critice – precum cuprul, esențial pentru tranziția energetică – chiar la porțile UE.
În 2022, investițiile chineze în Serbia au egalat, pentru prima dată, contribuția combinată a tuturor celor 27 de state membre UE, ridicând semne serioase de întrebare privind suveranitatea și influența geopolitică. Tensiunile au crescut și mai mult după prăbușirea unei gări renovate de China la Novi Sad, accident soldat cu 16 morți în 2024, care a declanșat proteste ample.
Bor și orașul vecin Majdanpek, construit în jurul unor rezerve de peste 600 de milioane de tone de minereu, ilustrează un model periculos: dezvoltare economică rapidă, plătită cu distrugerea mediului, pierderi de vieți și ștergerea memoriei colective a comunităților locale.
