Sudul României se transformă încet-încet într-un deșert, iar experții avertizează că, dacă nu se iau măsuri, vom avea în curând peisaje asemănătoare cu cele din Africa de Nord. Regiunea este deja cunoscută sub numele de „Sahara Olteniei”, un triunghi între Craiova, Calafat și Corabia, iar dunele deșertice avansează cu mii de hectare în fiecare an.
În sudul Olteniei, nisipurile au fost initial aduse de către Dunăre și de către afluenții săi, în special de către râul Jiu, în decursul a milioane de ani. Traseul fluviului s-a schimbat treptat, lăsând expuse straturi masive de nisip. Aceste straturi au fost ulterior diseminate în interiorul uscatului de către vânturile puternice. Pe malurile Jiului, fenomenul a fost similar: nisipurile, expuse în urma schimbării cursului apei, au fost ridicate și diseminate în partea estică a râului de către vânt, scrie G4Food.
Dunele în stare incipientă se numesc barcane și au o orientare vest – est, potrivit direcției vântului care le-a format. Au rezultat, în cele din urmă, două mari triunghiuri ale pământurilor nisipoase, unde este pregnant fenomenul deșertificării:
Triunghiul Craiova – Corabia – Bechet (malul stâng al Jiului) și Triunghiul Rast – Desa – Poiana Mare (malul stâng al Dunării, în aval de Calafat). Aceste două mari zone sunt supranumite, jurnalistic, „Sahara Olteniei”.
Încă din perioada anterioară instaurării comunismului în România, cercetătorii agronomi manifestau un interes deosebit pentru exploatarea terenurilor nisipoase din sudul Olteniei în scopuri agricole.
„Primele cercetări agronomice pe solurile nisipoase au fost efectuate în anul 1930, în comuna Gârla Mare din judetul Mehedinți, în organizarea Institutului de Cercetări Agronomice al României, sub îndrumarea lui Gheorghe Ionescu-Sisesti. Cercetările au continuat, în perioada 1933-1935, la Școala de agricultură din Poiana-Mare, județul Dolj, rezultând concluzia că solurile nisipoase reclamă fertilizarea cu îngrășăminte chimice și organice”, potrivit www.scdcpndabuleni.ro.
Suprafa agricolă extinsă prin desecare și defrișare
În perioada comunistă, malul stâng al Dunării a fost îndiguit, iar bălțile adiacente au fost desecate pentru a extinde suprafața agricolă. În acest proces, zăvoaiele de plop și salcie au fost tăiate pentru a facilita această expansiune. Cu toate acestea, terenurile nisipoase s-au dovedit a fi slab productive. Dunele de nisip, descoperite după desecare și defrișare, au fost luate de vânturile puternice și împrăștiate în zona agricolă situată la nord de fluviu.
În plus, autoritățile comuniste au intervenit masiv în peisajul forestier, tăind în anii '60 circa 13.000 de hectare de pădure din Domeniul regal de la Segarcea și din Domeniul Brâncovenesc. Printre aceste păduri se numărau și zone cu stejari de tipuri valoroase precum Stejarul Pufos și Stejarul Brumăriu, importante din punct de vedere silvic.
Dan Popescu, șeful Ocolului Silvic privat „Renașterea Pădurii”, din județul Dolj, a dezvăluit în exclusivitate pentru G4Food că, începând din 1996, au fost împădurite aproximativ 8.000 de hectare de către Romsilva și de către Asociațiile de Proprietari. Acest efort a fost realizat în diverse perimetre din sudul județelor Dolj și Olt, o zonă cunoscută sub numele de „Sahara României”.
Irigațiile pot ajuta la protejarea culturilor agricole împotriva efectelor secetei, dar nu pot stopa eroziunea și deșertificarea terenurilor nisipoase. Nisipurile purtate de vânt pot acoperi alte terenuri, transformându-le în zone semi-deșertice. Fenomenul de deșertificare constă în extinderea acestor mase de nisip sub acțiunea vântului. Pentru a contracara acest proces, este esențială împădurirea și reîmpădurirea terenurilor, în special acolo unde pădurile au fost distruse.
Reîmpădurirea terenurilor soluția salvatoare
Prin intermediul Planului Național pentru Redresare și Reziliență, sunt alocate peste 425.000.000 de euro la nivel național pentru lucrări de înființare și reîmpădurire a pădurilor. Dan Popescu, proprietarul unei firme specializate în acest domeniu, a menționat că deja au fost demarate lucrări în acest sens, inclusiv în sudul Olteniei. El subliniază importanța accesării acestor fonduri europene nerambursabile pentru împădurirea și protejarea mediului.
Este important de menționat că proprietarii terenurilor agricole sunt compensați financiar atât din bugetul european, cât și din cel național, pentru fiecare hectar oferit pentru împădurire. Aceștia primesc o subvenție de 190 de euro pe hectar, pe o perioadă de 12 ani, din bugetul european, și una de 456 de euro pe hectar, pe o perioadă de 20 de ani, din bugetul național.
Gheorghe Popa, specialist în cadrul Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA) Dolj, subliniază că deșertificarea este încă reversibilă, însă este necesară voința și înțelegerea între autoritățile locale pentru a o combate eficient. El aduce în discuție exemplul perioadei comuniste, când practicile centralizate de irigație, însoțite de o "normă de udare deasă și mică", contribuiau la prevenirea dispersiei nisipului de către vânturi.
Încălzirea globală, un factor agravant pentru zonele deja aride, accentuează presiunea asupra guvernelor de a lua măsuri pentru atenuarea efectelor acestora asupra mediului înconjurător și a comunităților locale. Este crucial ca politicile și programele de mediu să fie adaptate și să primească sprijin adecvat pentru a face față acestor provocări.
Foto: capturaGoogle Earth/zona nisipoasă din Estul Jiului
Foto: Shutterstock