Un studiu publicat în revista Biological Conservation și realizat de cercetători de la Griffith University indică faptul că mai mult de 220 de specii cu areale extrem de restrânse din Australia se află într-un risc critic de dispariție.

Principalele cauze identificate sunt fragmentarea habitatelor și lipsa unor măsuri eficiente de protecție a mediului, conform bursa.ro.

Aceasta este prima analiză națională care se concentrează exclusiv asupra speciilor cu o distribuție geografică sub 20.000 de metri pătrați și localizate în mai puțin de șase situri. Potrivit datelor, aproape jumătate din cei 85.000 de kilometri pătrați de habitat necesari pentru aceste specii se situează în afara ariei rețelelor de conservare, precum parcurile naționale și rezervațiile naturale. Mai mult, peste 55% dintre aceste habitate se suprapun cu terenuri agricole, ceea ce le face vulnerabile în fața defrișărilor și degradării.

„La nivel global, știm că speciile cu o distribuție restrânsă se confruntă cu un risc disproporționat de extincție, iar în Australia, impactul presiunilor asupra terenurilor ar putea avea consecințe catastrofale”, a declarat Michelle Ward, cercetătoare la Facultatea de Mediu și Științe a Universității Griffith și autoarea principală a studiului.

39 de specii sunt în pericol critic

Dintre speciile evaluate, 39 sunt clasificate în pericol critic și își desfășoară întreaga existență în afara oricăror zone protejate. În plus, o mare parte din habitatul neprotejat este deja utilizat sau are potențial agricol, ceea ce intensifică riscurile. Plantele sunt cele mai afectate, urmate de reptile, amfibieni, nevertebrate, raci de apă dulce, pești, păsări și mamifere. Multe dintre aceste specii ocupă areale fragmentate și izolate, aflate adesea pe proprietăți private.

„Viitorul multor specii depinde de ceea ce se întâmplă pe terenuri private. Conservarea nu se oprește la gardul parcurilor naționale”, a subliniat Jody Gunn, director executiv al Australian Land Conservation Alliance.

Ea a subliniat necesitatea unor politici coerente și a sprijinului financiar pentru proprietarii de terenuri, în vederea conservării habitatelor naturale.

Concluziile studiului susțin necesitatea extinderii abordărilor privind conservarea biodiversității în Australia, prin integrarea habitatelor private în strategii naționale. În contextul în care schimbările climatice și pierderea habitatelor afectează deja echilibrul ecologic, autorii recomandă intervenții rapide și susținute la nivel guvernamental și comunitar.