Rafturile supermarketurilor europene sunt tot mai bogate în produse prezentate drept sustenabile datorită ambalajelor din plastic „reciclat” sau „circular”. În realitate, doar o mică parte din aceste materiale provine efectiv din deșeuri, restul fiind fabricat din petrol, relevă noi investigații ale organizațiilor de mediu și experților independenți și transmise de The Guardian.

Plastic „circular”, produs din petrol

Mărci cunoscute precum Heinz Beanz (Kraft) sau Philadelphia (Mondelēz) folosesc materiale provenite de la divizia petrochimică a gigantului petrolier Saudi Aramco. Holdingul de stat saudit, cel mai mare emițător corporativ de gaze cu efect de seră din lume, se opune reducerii producției de plastic în cadrul tratatului ONU privind plasticul.

Filiala petrochimică a Aramco, Sabic, împreună cu alți jucători majori, a reușit să rebranduiască plasticul bazat pe combustibili fosili drept un produs „care salvează planeta”, folosind termeni precum „plastic circular”, „responsabil” sau „prietenos cu clima”. Conform criticilor, această strategie reprezintă o formă de greenwashing.

Europa, la un pas să legalizeze etichetarea controversată

Sub presiunea industriei, UE se pregătește să implementeze din 2026 un cadru legal mai permisiv pentru acest tip de etichete, iar Regatul Unit ar urma să introducă măsuri similare din 2027. ONG-urile avertizează că noile reguli riscă să inducă în eroare consumatorii și să afecteze eforturile reale de reducere a poluării cu plastic.

Reciclare chimică cu impact ridicat: doar 5% materie recuperată

Pentru a produce plastic „reciclat”, industria promovează piroliza – un tip de reciclare chimică în care deșeurile de plastic sunt transformate într-un ulei folosit ca materie primă. Procesul este însă intens din punct de vedere energetic și necesită amestecarea a 95% naftă virgină (derivat petrolier) cu doar 5% ulei din piroliză.

„Întregul proces este etichetat drept reciclare, în timp ce utilizarea combustibililor fosili se extinde”, a declarat Helmut Maurer, fost expert în cadrul Comisiei Europene.

Trucuri contabile: ambalaje „100% reciclate” cu 0% material reciclat

Pentru a susține afirmațiile despre „conținut reciclat”, companiile utilizează două mecanisme controversate:

• Bilanțul masic (mass balance accounting) – permite certificarea unui lot mic ca 100% reciclat, chiar dacă în realitate nu conține material recuperat.
• Emisiile „evitate” – scad teoretic emisiile care ar fi fost generate dacă plasticul ar fi fost incinerat, ceea ce creează impresia de beneficii climatice.

„Este nedrept față de consumatori — materialul reciclat trebuie să existe fizic în produsul final”, susține Lauriane Veillard de la ONG Zero Waste.

Îndoieli asupra metodelor: evaluări lipsite de transparență

Analizele ciclului de viață (LCA) ale industriei arată că procesul chimic emite cu 6–8% mai mult decât producția convențională de plastic virgin. Doar prin luarea în calcul a „incinerării evitate” rezultatul devine aparent pozitiv.

Experți independenți avertizează că metodologia este controlată de companii și poate ascunde costurile reale asupra climei. „Documentele LCA nu au alt scop decât publicitatea”, afirmă profesorul Peter Quicker de la Universitatea Aachen.

Un viitor profitabil pentru plastic

În contextul în care cererea pentru combustibili fosili scade treptat, plasticul devine un segment-cheie pentru extinderea industriei petroliere. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, producția globală de plastic este privită ca unul dintre principalele motoare de creștere viitoare ale giganților din domeniu.