Deși România este adesea descrisă drept „țara cu ultima natură autentică a Europei”, agricultura ecologică rămâne slab dezvoltată.

Doar 5,8% din suprafața agricolă a țării este cultivată în sistem bio – mult sub media Uniunii Europene, de 10,8%. Guvernul și-a fixat o țintă modestă pentru 2030: atingerea pragului de 6%.

Organizațiile de profil acuză lipsa unei strategii coerente și birocrația excesivă care frânează dezvoltarea sectorului. În comparație, țări precum Spania și Italia, deși se confruntă și ele cu provocări de modernizare, reușesc să îmbine tradiția cu inovația în agricultură, potrivit unui material realizat în cadrul proiectului european PULSE de către Florentina Cernat – HotNews România, Ana Somavilla – El Confidencial (Spania) și Davide Mededdu – Il Sole 24 Ore (Italia).

România – potențial mare, rezultate modeste

În 2024, România a raportat 781.398 de hectare certificate ecologic, reprezentând circa 5,8% din suprafața agricolă utilizată, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii pentru HotNews.

„Țara noastră dispune de un potențial considerabil în toate regiunile pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. Creșterea constantă a suprafețelor aflate în conversie și certificare, precum și a numărului de operatori, confirmă interesul tot mai mare pentru acest sector”, afirmă reprezentanții ministerului.

Cu toate acestea, Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice (PNADPE) stabilește un obiectiv redus: 6% din suprafața agricolă totală până în 2030 – departe de ambițiile asumate la nivel european.

„România are un potențial enorm, dar stagnează de zece ani”

Reprezentanții organizațiilor de producători bio consideră că autoritățile nu susțin suficient dezvoltarea agriculturii ecologice.

„România are un potențial enorm pentru agricultura bio, care însă stagnează de 10 ani”, spune Marian Cioceanu, președintele Asociației Bio România.

Acesta explică faptul că birocrația și lipsa de sprijin financiar au blocat evoluția sectorului:

„Când am intrat în UE, am pornit să punem bazele acestui sector. Primele subvenții au fost primite în 2010, dar în 2015 au fost blocate de APIA. Pur și simplu în procedura de la APIA nu exista posibilitatea de a bifa că ai pășune ecologică. Au lăsat subvențiile un an, doi, apoi au fost scoase.”

În prezent, România exportă aproape integral materiile prime cultivate ecologic – cereale, fructe de pădure, miere – în timp ce pe piața internă predomină produsele bio de import.

„Chiar și fără subvenții, pentru ca terenul pe care îl ai să fie certificat ecologic, este o birocrație excesivă care îi descurajează pe fermieri. Ai de completat 13 anexe an de an, pe hârtie. În Franța, spre exemplu, intri pe internet și completezi 4 câmpuri”, adaugă Cioceanu.

„E mult mai simplu electronic. Pur și simplu eu nu am nicio explicație de ce nu se face și la noi așa. Avem periodic întâlniri la Ministerul Agriculturii unde ridicăm aceste probleme și de 10 ani nu se rezolvă nimic.”

Peste 90% dintre produsele bio de pe rafturi vin din import

Interesul consumatorilor români pentru alimente ecologice este în creștere, însă oferta autohtonă rămâne redusă. În marile lanțuri de magazine, peste 90% dintre produsele bio sunt importate – preponderent lactate, ouă și, mai rar, vinuri sau miere din producție locală

„Recent a venit la București o echipă de experți de la Comisia Europeană, pentru a analiza de ce lucrurile nu se mișcă în România, pentru că potențialul este enorm. Doar dacă am certifica pășunile alpine și zonele din Delta Dunării, care este evident că se încadrează, am ajunge la 15%. Ele sunt de facto zone ecologice, însă trebuie certificate oficial”, subliniază Marian Cioceanu.

Europa își extinde constant suprafețele bio

La nivelul Uniunii Europene, agricultura ecologică reprezenta în 2022 circa 10,5% din terenurile agricole – echivalentul a 16,9 milioane de hectare. Cifrele preliminare pentru 2023 indică o creștere la 10,9%. Austria (27%), Estonia (23%) și Suedia (20%) sunt lideri în domeniu.

Spania, cu 10,8%, continuă să extindă suprafețele ecologice și să promoveze metode tradiționale adaptate la cerințele moderne de sustenabilitate.

Tradiția și inovația – direcții complementare în Spania și Italia

În Spania, simbolul frunzei albe pe fundal verde a devenit un reper pentru produsele ecologice. De la gemuri și legume până la carne și lactate, eticheta bio indică respectarea standardelor europene. „Sunt tradiționale prin definiția procesului însuși”, afirmă Gonzalo Palomo, președintele Societății Spaniole de Agricultură Ecologică și Agroecologie (SEAE).

În 2023, Spania a atins 2,9 milioane de hectare cultivate ecologic, cu o creștere de 12% față de anul anterior. Andaluzia este lider, urmată de Castilla-La Mancha și Catalonia. Practicile regeneratoare, cum ar fi pășunatul pe suprafețe mici, contribuie la refacerea solului și reducerea riscului de incendii.

În Italia, inițiativele de reîmpădurire și permacultură, precum Proiectul Casalina din Puglia, demonstrează potențialul agriculturii ecologice de a revitaliza terenuri abandonate. În Sardinia, programul „Pământ pentru tineri” încurajează antreprenorii să revină în mediul rural, susținând totodată parteneriate internaționale pentru valorificarea producției bio.

Ce prevede strategia Guvernului României

Ministerul Agriculturii afirmă că, pentru accelerarea ritmului de creștere a agriculturii ecologice, sunt implementate măsuri de informare și instruire a fermierilor prin conferințe, seminarii și campanii de comunicare.

Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice (adoptat în mai 2023) include obiective precum:

extinderea suprafețelor cultivate ecologic;

stimularea procesării și a lanțurilor scurte de aprovizionare;

creșterea veniturilor fermelor mici și de familie;

informarea consumatorilor și consolidarea încrederii în produsele bio;

intensificarea controalelor pentru prevenirea fraudelor.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, cofinanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT). HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu publicații din întreaga Europă, inclusiv Der Standard (Austria), Gazeta Wyborcza (Polonia), El Confidencial (Spania), Il Sole 24 Ore (Italia), EFSYN (Grecia) și HVG (Ungaria).