Un tip recent identificat de poluare atmosferică, denumit neoficial „noua ploaie acidă”, a atras atenția comunității științifice internaționale.

Este vorba despre precipitații care conțin acid trifluoracetic (TFA), un compus chimic stabil, derivat din categoria PFAS, substanțe recunoscute pentru persistența lor îndelungată în mediu, conform ziare.com.

Potrivit unui studiu publicat în revista Nature, TFA se diferențiază de ploile acide tradiționale, generate de emisiile de dioxid de sulf din perioada industrială, prin faptul că se acumulează mult mai ușor și rămâne activ în natură pe termen lung. Cercetările recente au confirmat prezența acestui acid nu doar în precipitații, ci și în surse de apă subterană, în calota glaciară arctică și, îngrijorător, în probe de sânge uman.

Acidul trifluoracetic se formează frecvent ca rezultat al utilizării și degradării compușilor PFAS, întâlniți în diverse aplicații industriale, inclusiv în agenți frigorifici care au înlocuit freonii ce afectau stratul de ozon. Odată eliberat, acest compus se dispersează rapid și poate persista în ecosisteme zeci de ani. Datele actuale indică o creștere constantă a nivelurilor de TFA, însă efectele pe termen lung asupra sănătății și mediului nu sunt încă pe deplin clarificate.

Substanțele toxice se distribuie mai rapid

Autorii studiului atrag atenția că solubilitatea ridicată a TFA favorizează acumularea în rețelele de apă și transferul în lanțurile trofice, aspect care complică semnificativ măsurile de eliminare. Tehnologiile existente de filtrare nu sunt adaptate pentru îndepărtarea completă a acestui tip de poluanți, iar costurile de remediere ar putea depăși resursele disponibile ale multor state.

În paralel, fenomenul se suprapune altor surse moderne de poluare persistentă. Cercetări recente estimează că aproape jumătate din contaminarea globală cu microplastice provine din uzura anvelopelor auto, particule care ajung ulterior în apele de suprafață și oceane.

Specialiștii subliniază nevoia urgentă de măsuri internaționale coordonate și de tehnologii avansate pentru monitorizarea și reducerea substanțelor chimice persistente. În lipsa unor intervenții rapide și a unor reglementări mai stricte, impactul acumulativ al acestor poluanți ar putea avea consecințe majore asupra calității resurselor de apă și biodiversității la scară globală.