România ar trebui să trateze tranziția climatică drept un proiect strategic național, integrat pe termen lung, și nu ca un răspuns punctual la episoade izolate de vreme extremă.
Adaptarea la schimbările climatice este indicată ca prioritate în domenii-cheie precum gestionarea apei, agricultura, infrastructura și sănătatea, potrivit unui articol publicat recent de InfoClima România, semnat de specialiști în sustenabilitate și politici climatice, potrivit spotmedia.ro.
Autorii contextualizează analiza prin raportare la Acordul de la Paris, adoptat la Conferința ONU pentru Schimbări Climatice (COP21) din decembrie 2015, document care constituie cadrul juridic global pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptare și finanțare climatică. Acordul a fost semnat de peste 195 de state.
„Acordul de la Paris, adoptat la COP21 în decembrie 2015, este tratatul climatic global care stabilește cadrul juridic pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor, adaptare și finanțare climatică. Peste 195 de state l-au semnat, devenind un reper istoric în diplomația climatică (…) România a semnat Acordul la New York în aprilie 2016 și l-a ratificat în 2017”, se arată în articol.
Implementarea politicilor naționale
În ceea ce privește politicile naționale, analiza menționează că direcția României a fost aliniată în principal cadrului european, incluzând Pactul Verde European, Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), Strategia pe termen lung pentru neutralitate climatică până în 2050, precum și noua Strategie Națională de Adaptare.
Specialiștii subliniază că efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile la nivel național, manifestându-se prin secete prelungite, fenomene meteorologice extreme, presiuni crescute asupra resurselor de apă și o vulnerabilitate accentuată a agriculturii, puternic dependentă de condițiile climatice.
„În România se resimt deja implicațiile: secete prelungite, fenomene extreme, presiune asupra resurselor de apă și vulnerabilitatea unei agriculturi dependente de climă. Orașele, infrastructura și sistemele publice nu sunt pregătite pentru frecvența și intensitatea noilor riscuri climatice (…) România trebuie să trateze tranziția climatică ca un proiect strategic național, nu doar ca reacție punctuală la fenomene extreme. Adaptarea devine prioritară în sectoare cheie: apă, agricultură, infrastructură și sănătate”, subliniază autoarele, Elena-Alexandra Miron și Ioana-Maria Vasiliu.
Materialul abordează și evoluțiile la nivel global, indicând că menținerea încălzirii globale sub pragul de 1,5 grade Celsius devine tot mai dificilă. Potrivit sursei citate, acest prag este probabil depășit temporar, iar limitarea riscurilor asociate unei încălziri de aproape două grade depinde de deciziile adoptate în actualul deceniu.
„Privind în urmă, Paris rămâne un punct de inflexiune. Pentru prima dată, toate statele lumii au acceptat explicit necesitatea unei economii globale cu emisii nete zero în a doua jumătate a secolului. La zece ani de la Paris, imaginea este una mixtă”, arată cele două experte.
Un ritm insuficient de progres
Deși progresele tehnologice și extinderea politicilor climatice sunt recunoscute, ritmul actual al implementării este considerat insuficient pentru atingerea obiectivelor stabilite.
„Analiza UNEP Emissions Gap Report 2023 arată că, în condițiile politicilor actuale, lumea se îndreaptă spre o încălzire de 2,5 – 2,9 grade Celsius până în 2100”, avertizează autoarele.
Din perspectivă științifică, o creștere a temperaturii globale la două grade Celsius, comparativ cu limita de 1,5 grade, este asociată cu efecte semnificative, precum dispariția recifurilor de corali, creșterea frecvenței și intensității valurilor de căldură, accentuarea secetelor și a precipitațiilor extreme, dar și riscuri sporite pentru securitatea alimentară și resursele de apă.
„Atenuarea rămâne esențială, iar renunțarea la ea ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire care depășește două grade Celsius. În paralel, adaptarea devine tot mai urgentă, deoarece anumite impacturi sunt deja ‘încorporate’ în climatul următoarelor decenii”, se arată în articol.
Este nevoie de decizii
Autoarele indică faptul că menținerea încălzirii globale în apropierea pragului de 1,5 grade Celsius este din ce în ce mai puțin realistă, iar nivelul de două grade apare ca un reper critic pentru acest secol. În acest context, România este pusă în fața unei decizii strategice privind modul în care abordează tranziția climatică.
„Pentru România, întrebarea esențială este dacă tranziția va fi tratată ca o componentă structurată a dezvoltării naționale, inclusiv în ceea ce privește securitatea națională sau ca o reacție discontinuă la presiuni și crize”, se subliniază în analiză.
Elena-Alexandra Miron activează în domeniul sustenabilității și politicilor climatice, cu experiență în guvernanță climatică, tranziție verde și diplomație climatică. Ioana-Maria Vasiliu este Senior Researcher în cadrul Departamentului de Economie Curată al Energy Policy Group (EPG), având experiență în elaborarea și analiza politicilor climatice.
