Un studiu recent evidențiază existența unor mecanisme biologice insuficient înțelese în adâncurile oceanelor, cu implicații directe asupra modului în care este modelat ciclul global al carbonului.
Cercetarea sugerează că fixarea carbonului în zonele lipsite de lumină are loc prin procese mai complexe decât se credea anterior, potrivit ScienceDaily, preluat de g4media.ro.
Datele arată că, dincolo de suprafața oceanului, unde fotosinteza domină procesele biologice, există o activitate intensă de captare a dioxidului de carbon realizată de microorganisme neașteptate. Aceste rezultate determină o reevaluare a rolului oceanului profund în reglarea climei.
Oceanul, componentă-cheie în echilibrul climatic
Oceanul reprezintă cel mai mare rezervor natural de carbon al planetei, preluând aproximativ o treime din emisiile anuale de dioxid de carbon generate de activitățile umane. Pentru ca acest carbon să fie stocat pe termen lung și să influențeze clima, el trebuie transportat din atmosferă către straturile profunde ale oceanului.
Acest transfer este facilitat de microorganisme care transformă carbonul anorganic dizolvat în materie organică. Deși rolul planctonului fotosintetic din apele de suprafață este bine documentat, procesele similare din zonele întunecate ale oceanului au rămas mai puțin clare.
Timp îndelungat, cercetările au atribuit principalul rol în fixarea carbonului din oceanul profund unor arhee specializate, care își obțin energia prin oxidarea amoniacului. Aceste microorganisme pot funcționa independent de lumină, folosind compuși ai azotului ca sursă energetică.
Totuși, observațiile de teren au indicat rate de fixare a carbonului mai ridicate decât cele explicabile prin acest mecanism energetic. Diferența persistentă dintre datele măsurate și modelele teoretice a semnalat existența unor procese suplimentare neincluse anterior în analiză.
Rezultatele unui experiment controlat
O echipă de cercetători de la Universitatea California din Santa Barbara a evaluat contribuția reală a arheelor care oxidează amoniacul. Prin inhibarea selectivă a acestora în probe de apă provenite din adâncuri, fără a afecta alte procese biologice, oamenii de știință au observat doar o scădere minoră a ratelor de fixare a carbonului.
Acest rezultat indică faptul că aceste arhee nu reprezintă sursa dominantă a procesului. Analiza a orientat atenția către alte grupuri microbiene, în special microorganisme heterotrofe, considerate anterior consumatori exclusivi de materie organică.
Implicații pentru rețeaua trofică oceanică
Studiul arată că heterotrofii pot absorbi direct carbon anorganic, pe lângă rolul lor clasic în degradarea materiei organice. Această capacitate extinde semnificativ contribuția lor la fixarea carbonului și la susținerea ecosistemelor din oceanul profund.
Cercetătorii dispun acum de dovezi cantitative care indică o participare substanțială a acestor microorganisme la ciclul carbonului din adâncuri. Concluziile modifică înțelegerea structurii rețelei trofice oceanice și a modului în care aceasta influențează stabilitatea climatică globală.
Autorii studiului subliniază că rezultatele acoperă un deficit de cunoaștere existent de peste un deceniu și deschid noi direcții de cercetare. Investigațiile viitoare vor urmări traseul carbonului fixat prin rețelele trofice marine și interacțiunea acestuia cu alte cicluri chimice fundamentale.
