Un grup de cercetători din Marea Britanie a identificat modificări genetice notabile la urșii polari din sud-estul Groenlandei, indicând posibile mecanisme biologice prin care specia reacționează la creșterea temperaturilor globale.

Rezultatele, publicate de Universitatea din East Anglia în revista Mobile DNA și relatate de The Guardian, sugerează că aceste animale, considerate printre cele mai expuse efectelor climatice, ar putea prezenta forme timpurii de adaptare la transformările accelerate din mediul arctic, conform Mediafax.

Analiza a comparat două grupuri de urși polari – unul din sud-estul Groenlandei, o zonă cu climat mai cald și cu o reducere semnificativă a gheții marine, și unul din nordul țării. Cercetătorii s-au concentrat asupra elementelor genetice mobile cunoscute sub denumirea de „jumping genes”, fragmente ale genomului capabile să influențeze activitatea altor gene. Activitatea mult mai intensă a acestor secvențe în populația sudică indică o posibilă reacție biologică generată de stresul termic și de modificările rapide ale habitatului.

„Creșterea temperaturilor determină o activare dramatică a acestor gene mobile în ADN-ul urșilor din sud-estul Groenlandei”, a declarat dr. Alice Godden, coordonatoarea studiului.

Potrivit acesteia, acest fenomen poate reprezenta o formă de adaptare emergentă la pierderea gheții marine, resursă esențială pentru hrănire și reproducere.

Gestionarea stresului termic

Modificările genetice identificate sunt asociate, printre altele, cu procese legate de gestionarea stresului termic, metabolism și îmbătrânire. Echipa notează că o parte dintre aceste schimbări ar putea fi legate și de diferențele de dietă: în sud-est, unde accesul la foci este limitat, urșii recurg mai frecvent la surse alimentare variate, inclusiv vegetale, iar genomul lor pare să reflecte această ajustare.

Cercetătorii avertizează însă că aceste observații nu schimbă situația generală a speciei. Modelele climatice actuale indică faptul că până la două treimi din populația globală de urși polari ar putea dispărea până în 2050, ca urmare a topirii accelerate a gheții arctice.

„Nu trebuie să fim complăcuți. Chiar dacă observăm unele semne de adaptare, urșii polari rămân extrem de vulnerabili. Opriți creșterea temperaturilor, altfel aceste mecanisme nu vor fi suficiente”, a avertizat Godden.

Echipa de la Universitatea din East Anglia intenționează să extindă analiza la toate cele 20 de populații de urși polari cunoscute pentru a determina dacă aceste tendințe genetice se regăsesc și în alte regiuni ale Arcticii.