Descoperirea a venit în timp ce o echipă de cercetători lucrau pe țărmurile insulei Tenerife din Canare. Așezați lângă apele scânteietoare de pe Playa Grande, oamenii de știință au zărit aglomerații de gudron întărit, presărate cu fragmente minuscule și colorate de plastic.
Ei și-au dat seama rapid că această combinație de gudron cu microplastice – sau „plastitar”, după cum l-au numit ei – nu semăna cu niciun alt tip de poluare cu plastic pe care o văzuseră anterior, relevă cotidianul britanic The Guardian.
„Prezența plasticului în mediu nu se mai limitează la microplastice sau la o sticlă în apele mării. Acum dă naștere la noi formațiuni și, de datat asta, avem de-a face cu o combinație dedoi contaminanți”, explică Javier Hernández Borges, profesor asociat de chimie analitică la Universitatea La Laguna din Tenerife. El este și cel care a inventat termenul de „plastitar”.
„Acum dă naștere la noi formațiuni; în acest caz, unul care combină doi contaminanți.”
La mai bine de doi ani după ce oamenii de știință au descoperit noul amestec, acesta a fost surprins într-o nouă cercetare care îl descrie drept o „amenințare neevaluată” pentru mediile de coastă.
Citește și: ANALIZĂ Cum reducem CO2 din atmosferă – păduri, turbării, mangrove și inventivitatea umană
Se adaugă la o listă tot mai mare de tipuri de poluare marină realizate din plastic, de la piroplastice – plastic topit care capătă aspectul unor roci mici -, la plastiglomerate, formate dintr-o combinație de plastic topit, sediment de plajă și fragmente de lavă de bazalt.
Când vine vorba de plastitar, formarea sa este simplă. Pe măsură ce reziduurile de la scurgerile de petrol în ocean se evaporă, ele se spală la țărm ca niște mingii de gudron care se agață de țărmurile stâncoase ale Insulelor Canare.
„Se comportă ca plastelina Play-Doh”, a spus Hernández Borges. „Și când valurile care transportă microplastice sau orice alt fel de resturi marine se lovesc de stânci, aceste resturi se lipesc de gudron”, explică cercetătorul.
Pe măsură ce trece timpul, formațiunea se întărește. De la părți din uneltele de pescuit aruncate în mare și până la pelete de plastic sau resturi de poliester și nailon, toate sunt topite cu gudron.
Cercetătorii au descoperit plastitar de-a lungul țărmurilor mai multor insule din Canare, inclusiv El Hierro și Lanzarote. Substanța este destul de larg răspândită, într-un caz întinzându-se pe mai mult de jumătate din zona pe care o examinau.
Este adevărat că echipa și-a legat prezența de arhipelagul spaniol din Oceanul Atlantic, de-a lungul unei rute maritime cheie pentru petroliere, dar nu au nicio îndoială că plastitarul există în toată lumea.
„Suntem convinși că acest lucru se găsește probabil oriunde vezi această combinație de gudron – care, din păcate, rămâne comună pe plaje – și microplastic”, a spus Hernández Borges.
Deși trebuie făcute mai multe cercetări pentru a confirma impactul plastitarului asupra mediului, cercetătorii cred că această combinație de hidrocarburi și microplastice înseamnă că va putea genera substanțe chimice toxice, provocând condiții care s-ar putea dovedi mortale pentru organisme precum algele.
„Într-un fel, poate bloca și inhiba dezvoltarea ecosistemului”, a spus Hernández Borges.
Descoperirea alimentează imaginea emergentă a unui ciclu global al plasticului, cu acesta mișcându-se prin atmosferă, oceane și pământ, într-un mod care reflectă procese naturale, cum ar fi ciclul carbonului.
„Există cercetători care vorbesc despre faptul că plasticul este atât de răspândit încât ar putea afecta mediul nostru și în alte moduri. Deci, dacă plasticul dă naștere altor formațiuni, acest lucru este extrem de important.”, a încheiat Hernández Borges.
Sursa foto: AChem Research Group at University de La Laguna (Spain)