Sectorul agroalimentar din România, unul dintre sectoarele cheie ale economiei, include aproximativ 45.000 de companii și angajează aproape 320.000 de persoane.
Acesta a fost responsabil, în 2022, pentru 36,87% din totalul emisiilor de dioxid de carbon (CO2), conform datelor publicate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), citate de Ziarul Financiar. Agricultura – care cuprinde atât culturile vegetale, cât și zootehnia – a contribuit cu 18% la aceste emisii, distribuite astfel: 4,7% provenind din culturi și 13,3% din creșterea animalelor. Producția de carne de vită, lapte de vacă și lapte de oaie se numără printre cele mai mari surse de poluare din acest sector, conform Jurnalul Național.
Procesarea alimentelor generează anual aproximativ 1,7 milioane de tone de CO2, transportul adaugă 1,6 milioane de tone, iar activitățile de retail contribuie cu 760.000 de tone. Aceste emisii, combinate cu cele ale agriculturii, evidențiază complexitatea unui sector care, pe de o parte, este esențial pentru economia națională, iar pe de altă parte, contribuie semnificativ la schimbările climatice. În ciuda acestui impact negativ, procesarea și transformarea produselor agricole sporesc valoarea adăugată a materiilor prime, având o importanță strategică pentru fiecare țară. Acest context ridică întrebări dificile: „Cum putem găsi echilibrul între nevoile economice și protecția mediului?”
E nevoie de soluții
Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția asupra unor soluții emergente:
„Au apărut deja o mulțime de tehnologii care reduc semnificativ impactul poluant al agriculturii și creșterii animalelor și cred că, în următorii ani, împinși de la spate de noile reglementări europene, și România va fi nevoită să le adopte, cu investiții mari. Focusul pe reducerea poluării va veni însă cu costuri pe măsură. Alimentele, produsele din carne, se vor scumpi semnificativ în următorii ani, iar alternativele reprezentate de produsele din soia, de exemplu, vor deveni tot mai populare.“
Poluarea cauzată de zootehnie este o problemă globală, dar are un impact notabil și la nivel local. În România, în 2022, creșterea vacilor de lapte a produs peste 100.000 de tone de metan (CH4), iar creșterea puilor a generat 15.000 de tone de metan. Aceste emisii sunt deosebit de problematice, deoarece metanul are un potențial de încălzire globală de câteva ori mai mare decât CO2. Pentru a înțelege dimensiunea problemei, producerea unui kilogram de carne de vită generează peste 99 kg de CO2, în timp ce pentru brânză, carnea de porc sau ouă, emisiile sunt de 24 kg, 12 kg și, respectiv, 5 kg per kilogram produs.
Pe plan global, sectorul agricol contribuie cu aproximativ 25% la emisiile totale de gaze cu efect de seră, în timp ce producția alimentară în ansamblu generează 26% din aceste emisii. În România, industria prelucrătoare, inclusiv cea alimentară, a reprezentat 15,47% din PIB în 2022, aducând o valoare de 46 miliarde de dolari. În comparație, agricultura, silvicultura și pescuitul au generat doar 11,34 miliarde de dolari. Acest lucru subliniază că industria prelucrătoare creează o valoare economică de aproape cinci ori mai mare decât agricultura primară, dar contribuie totodată la creșterea emisiilor de CO2.
Deficit comercial în sectorul alimentar
România are însă un deficit comercial semnificativ în sectorul alimentar, cu importuri de 10,6 miliarde de dolari și exporturi de doar 7,9 miliarde de dolari în 2022. Acest dezechilibru este agravat de faptul că o mare parte din exporturi constă în animale vii, în special ovine, care sunt trimise în țările arabe. Dacă aceste exporturi ar fi excluse, deficitul comercial ar fi considerabil mai mare.
Pentru a răspunde presiunii tot mai mari a schimbărilor climatice, România promovează practici agricole sustenabile, cum ar fi reducerea aratului pentru a conserva apa, trecerea la agricultura ecologică, cultivarea mai intensă a plantelor proteice precum soia și mazărea, reducerea consumului de pesticide cu 50% pe hectar și interzicerea neonicotinoidelor. Totodată, consumul local este încurajat pentru a limita emisiile de CO2 asociate transportului. De exemplu, emisiile de CO2 pentru producerea fertilizanților au fost de peste 3 milioane de tone în 2022, iar pentru producerea pesticidelor, de 140.000 de tone.
Proiectele de reducere a emisiilor, cum ar fi cel realizat de DN AGRAR Group și BSOG Energy, oferă soluții inovatoare. Cele două companii au semnat un acord pentru dezvoltarea celui mai mare proiect de producție a biometanului din România, cu o capacitate de 15 MW și o investiție de peste 30 de milioane de euro. Obiectivul acestui proiect este o reducere de 90% a emisiilor de carbon, iar execuția sa este estimată să dureze peste doi ani. Alte inițiative similare, precum proiectul Agroserv Măriuța, demonstrează interesul crescând pentru sustenabilitate în sectorul agroalimentar.
Cu toate acestea, Adrian Negrescu avertizează că „taxele pe activitățile poluante vor crește, ceea ce va duce la o schimbare a modului în care ne hrănim. Produsele ecologice vor deveni din ce în ce mai importante, însă multe alimente riscă să devină inaccesibile pentru o parte din populație“. El subliniază că este necesar să găsim soluții pentru a face produsele esențiale accesibile, într-un context în care prețurile continuă să crească din cauza reglementărilor de mediu și a schimbărilor climatice.
