Balenele de Groenlanda (Balaena mysticetus), mamifere marine care pot trăi mai mult de 200 de ani, atrag din nou atenția comunității științifice datorită capacității lor biologice neobișnuite de a-și „repara” propriul ADN.
Cercetătorii consideră că acest mecanism ar putea reprezenta o cheie importantă în studiile privind prelungirea duratei de viață umane, conform g4media.ro.
Un studiu publicat în revista Nature și citat de The Times detaliază descoperirea unei proteine numite CIRBP (cold-inducible RNA-binding protein), identificată de o echipă de la Universitatea din Rochester, New York. Potrivit cercetătorilor, această proteină are un rol central în protejarea celulelor și în menținerea integrității genetice, reducând riscul de apariție a unor afecțiuni grave, precum cancerul.
Importanța descoperirii a fost confirmată prin experimente. Când oamenii de știință au introdus o versiune a proteinei CIRBP în celule umane, acestea au demonstrat o capacitate mai ridicată de a repara ADN-ul rupt, notează The Times. De asemenea, atunci când aceeași proteină a fost inserată în organismele musculiței de oțet (Drosophila melanogaster), durata de viață a unor exemplare a crescut semnificativ.
Profesoara Vera Gorbunova, coordonatoarea studiului, a explicat că aceste rezultate ar putea indica o direcție promițătoare pentru dezvoltarea unor terapii capabile să extindă speranța de viață a oamenilor:
„Când faci ce-ți place, te simți bine”.
Paradoxul lui Peto
Fenomenul longevității balenei de Groenlanda este analizat în contextul Paradoxului lui Peto, conform căruia animalele de mari dimensiuni, având un număr foarte mare de celule care se divid de-a lungul unei vieți îndelungate, ar trebui să prezinte un risc crescut de cancer. Totuși, specii precum balena de Groenlanda sau elefantul nu manifestă această vulnerabilitate.
Studiul arată că, spre deosebire de alte specii, celulele balenei acumulează un număr mult mai mic de mutații oncogene. Proteina CIRBP joacă un rol crucial în acest proces, reparând eficient și precis rupturile duble ale catenei de ADN – una dintre cele mai periculoase forme de deteriorare genetică.
Această strategie diferă de cea a elefanților, care își protejează organismul prin eliminarea celulelor cu potențial cancerigen, datorită unui număr ridicat de gene „supresoare de tumori”. În schimb, balena de Groenlanda urmează o abordare descrisă de cercetători drept „conservatoare”: își menține ADN-ul stabil și funcțional, prevenind degradarea înainte ca aceasta să se manifeste.
