Una dintre cele mai presante probleme din industria energetică a Iranului este arderea pe scară largă a gazelor naturale asociate în câmpurile petroliere. Această practică risipitoare nu doar că înseamnă pierderea unor resurse valoroase, dar contribuie și la degradarea mediului.

Arderea gazelor naturale asociate în câmpurile petroliere iraniene nu doar că provoacă pierderi economice uriașe, de ordinul miliardelor de dolari, dar și are efecte grave asupra mediului, inclusiv prin generarea ploilor acide. De asemenea, gazul asociat ars ar putea furniza energie electrică pentru aproape o treime din populația națiunii, într-o țară în care milioane de oameni se confruntă cu întreruperi de curent.

Gazul asociat: o resursă risipită

Gazul natural eliberat în timpul producției de țiței, cunoscut sub numele de gaz asociat, este adesea ars din cauza cererii scăzute istorice și a lipsei de stimulente pentru colectare și vânzare. În prezent, gazele naturale sunt esențiale pentru generarea de energie electrică și industria petrochimică, iar arderea lor contribuie semnificativ la poluarea aerului și la încălzirea globală prin emisia de dioxid de carbon.

În timp ce multe țări au interzis arderea gazelor asociate, cu excepția situațiilor de urgență, Iranul rămâne o excepție. Arderea gazelor asociate în Iran produce oxizi de sulf, care duc la ploi acide și poluare gravă a mediului, afectând vegetația și acidificând apele de suprafață, scrie Iran News Update.

Guvernul iranian nu a luat măsuri semnificative pentru a rezolva această problemă. Absența unei instituții puternice pentru protecția mediului și o abordare neglijentă a Ministerului Petrolului au permis continuarea arderii gazelor, considerată mai simplă decât colectarea și utilizarea lor adecvată.

Statistici alarmante

Iranul este a doua țară din lume în ceea ce privește arderea gazelor naturale, cu o rată anuală de 18,4 miliarde de metri cubi în 2021, echivalentul a 50,5 milioane de metri cubi pe zi. Intensitatea arderii în Iran este de aproximativ trei ori mai mare decât nivelul global, iar pierderea de energie este aproape echivalentă cu jumătate din consumul zilnic de benzină al țării.

Criza arderii gazelor naturale asociate reprezintă o provocare economică și de mediu majoră pentru Iran. Prin implementarea unor măsuri solide de protecție a mediului, investiții în infrastructura de colectare și utilizare a gazelor și angajamente față de practici durabile, Iranul poate obține beneficii economice semnificative și reduce impactul asupra încălzirii globale și degradării mediului.