Un raport recent al Curții de Conturi Europene dezvăluie că Uniunea Europeană nu a reușit pe deplin să creeze o piață emergentă a hidrogenului din surse regenerabile. Deși Comisia Europeană a implementat unele măsuri eficiente, lanțul valoric al hidrogenului întâmpină numeroase obstacole. Probabilitatea ca UE să își atingă obiectivele pentru 2030 în ceea ce privește producția și importul de hidrogen din surse regenerabile este scăzută, motiv pentru care auditorii solicită un „test al realității” pentru aceste obiective. Strategiile viitoare nu ar trebui să compromită competitivitatea industriilor mari din Europa sau să creeze noi dependențe, conform financialintelligence.ro.
Hidrogenul verde, esențial pentru viitorul unor industrii majore din UE, poate ajuta la decarbonizarea sectoarelor precum siderurgia, petrochimia, cimentul și îngrășămintele, care nu pot trece ușor la alimentarea pe bază de energie electrică. Totodată, acesta poate contribui la atingerea obiectivului climatic al UE pentru 2050 de zero emisii de carbon și la reducerea dependenței de combustibilii fosili din Rusia.
Un test al realității
Stefan Blok, membru al Curții de Conturi Europene responsabil de acest audit, a subliniat necesitatea unui test al realității pentru politica industrială a UE privind hidrogenul din surse regenerabile. UE trebuie să ia decizii strategice pentru decarbonizare fără a submina competitivitatea sectoarelor industriale esențiale și fără a crea noi dependențe strategice.
Comisia Europeană a stabilit obiective ambițioase pentru producția și importul de hidrogen din surse regenerabile, țintind 10 milioane de tone până în 2030, însă aceste obiective nu se bazează pe o analiză solidă, ci pe voința politică. În plus, statele membre au ambiții diferite, iar coordonarea între ele și Comisie a fost deficitară. Totuși, Comisia a fost lăudată pentru rapiditatea cu care a prezentat majoritatea propunerilor legislative, aducând o certitudine necesară pentru crearea unei noi piețe.
Investiții publice și private mari
Construirea unei industrii europene a hidrogenului necesită investiții publice și private masive. În prezent, fondurile UE sunt dispersate în diferite programe, ceea ce face dificil pentru întreprinderi să identifice tipul de finanțare potrivit pentru proiectele lor. Cele mai multe fonduri sunt alocate Germaniei, Spaniei, Franței și Țărilor de Jos, țări cu industrii greu de decarbonizat și cu proiecte avansate în acest domeniu. Totuși, nu există garanții că potențialul european de producție de hidrogen va fi realizat sau că fondurile publice vor fi suficiente pentru a facilita transportul hidrogenului verde.
Auditorii recomandă o actualizare a strategiei privind hidrogenul pentru a răspunde la trei întrebări cruciale: care este formula optimă a stimulentelor de piață pentru a încuraja producția și utilizarea hidrogenului din surse regenerabile, pe ce ar trebui să se concentreze fondurile limitate ale UE și ce industrii dorește UE să păstreze, având în vedere implicațiile geopolitice.
Politica industrială a UE
Hidrogenul verde, produs din energie electrică din surse regenerabile sau biomasă, reprezintă o soluție pentru industriile grele din UE. Cu toate acestea, costurile de producție și necesitatea energiei electrice regenerabile și a apei reprezintă provocări. În 2022, hidrogenul a reprezentat mai puțin de 2% din consumul de energie din Europa, majoritatea cererii venind din rafinării. Raportul sugerează că cererea de hidrogen stimulată prin diferite măsuri nu va atinge obiectivele de 10 milioane de tone până în 2030.
Raportul special nr. 11/2024, intitulat „Politica industrială a UE privind hidrogenul curat – Cu un cadru legislativ în mare parte adoptat, a sosit timpul pentru a vedea care este realitatea de pe teren”, este disponibil pe site-ul Curții de Conturi Europene, care a publicat și alte rapoarte pe teme similare, precum tehnologiile de stocare a energiei și bateriile.
Sursa Foto:pixabay.com