Noua Zeelandă are mai multe oi decât oameni, cam de 5 ori mai multe. Acum oile sau alte animale ar putea fi taxate pentru râgâieli continue – o sursă majoră de gaze cu efect de seră pentru națiunea din insula Pacificului.

Guvernul neo-zeelandez a anunțat un plan pentru a taxa fermierii pentru emisiile propriilor animale, acesta fiind primul efort în acest sens.

Conform publicației americane Washington Post, planul face parte dintr-o inițiativă mai mare de reducere a emisiilor propusă de Ministrul Mediului, inițiativă ce include, începând cu 2025 planuri pentru sectoarele de energie, transport, deșeuri și locuri de muncă. 

Citește și: REPORTAJ Parcul Cișmigiu, amenajat de peisagistul grădinilor imperiale de la Viena, abandonat de autorități 

Noua Zeelandă, care are aproximativ 10 milioane de vite și 26 milioane de oi, este un exportator agricol major. Agricultura face jumătate din emisiile brute ale Noii Zeelande, și prin faptul că aceste emisii se vor taxa, țara va urmări să ajungă la ținta net-zero în 2050.

Veniturile din acest plan vor fi investite în servicii de cercetare, dezvoltare și de consultanță pentru fermieri, care vor fi primi, de asemenea, bonus-uri pentru reducerea emisiilor prin aditivi pentru hrana animalelor, precizează Reuters. 

Citește și: A apărut o nouă formă de poluare numită plastitar: amestecul de gudron și microplastice 

Vacile și oile sunt animale rumegătoare, ceea ce înseamnă că au un sistem digestiv complex cu stomac pluricameral pentru digestia mâncării. Dar pe măsură ce hrana fermentează în stomac, ele produc metan ca un produs adiacent – care trebuie scos afară prin râgâieli. 

Acest proces face ca aceste animale să emită până la 500 de litri de metan zilnic. Gazele de seră sunt extrem de eficiente pentru a capta căldura din atmosferă, de 25 de ori mai puternice decât dioxidul de carbon. 

Sateliții cu rezoluție înaltă au detectat emisii de metan de la un lot de vaci din California – adică râgâielile vacilor au fost observate din spațiu, conform companiei de date despre mediu GHGSat.

Sursa foto: Wikimedia Commons

‍