Fluviul Dunărea s-a format la începutul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri mari. Izvorând din Munții Pădurea Neagră sub forma a două râuri – Brigach și Breg –, Dunărea se unește în orașul Donaueschingen, în curtea unui castel. La scurt timp de la izvoare, fluviul pierde aproximativ o treime din debitul său, apă care se strecoară sub pământ și reapare la suprafață după 11 kilometri, alimentând astfel Rinul. Totuși, Dunărea reușește să-și păstreze fluxul datorită afluenților din munți care o completează pe parcursul călătoriei sale.

Dunărea este al doilea fluviu ca lungime din Europa, după Volga din Rusia, cu o lungime de aproximativ 2.860 km. Deși Volga traversează doar Rusia, țară nemembră a Uniunii Europene, Dunărea este cel mai lung fluviu din UE.

Delta Dunării se remarcă prin unicitatea sa la nivel mondial. Este singura deltă declarată rezervație a biosferei și găzduiește cea mai mare suprafață de stufăriș de pe glob. De asemenea, delta se extinde anual cu aproximativ 40 de metri pătrați. În ceea ce privește albia fluviului, nisipul și pietrișul provenind din Alpi nu sunt transportate pe tot parcursul său, ceea ce face ca albia Dunării să se adâncească treptat. Pentru a combate această eroziune, în Austria sunt aruncate anual aproximativ 100.000 de tone de pietriș în albia fluviului, măsuri care, deși nu sunt perfecte, sunt necesare pentru a preveni deteriorarea continuă a albiei.

În România, Dunărea parcurge 1.075 km de la Baziaș la Sulina. Cursul inferior al fluviului constituie linie de graniță cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km). Dunărea colectează peste 70 de afluenți din România, cu excepția celor mai mici râuri din Dobrogea.