În perioada 2020–2022, cel puțin 35 de vase de croazieră au fost retrase definitiv din circulație, pe fondul crizei provocate de pandemia de COVID-19.
Răspândirea rapidă a virusului și blocajele impuse la nivel global au determinat companiile de croazieră să renunțe la o parte dintre navele mai vechi, pentru a reduce costurile de întreținere, conform digi24.ro.
Unul dintre cele mai cunoscute locuri unde aceste nave și-au încheiat existența este șantierul naval Aliaga, din Turcia. Acolo, vasele ajung pentru a fi demontate și valorificate ca materiale reciclabile. Procesul este complex și presupune riscuri semnificative, fiind realizat, de regulă, în țări aflate în curs de dezvoltare, precum Bangladesh, India sau Pakistan. Potrivit BBC, Aliaga este al patrulea cel mai mare șantier de dezmembrare a navelor din lume.
La începutul crizei sanitare, problemele de la bordul vaselor de croazieră au atras atenția presei internaționale. Cazul navei britanice Diamond Princess, izolată în largul coastelor Japoniei la începutul anului 2020, a devenit un simbol al incertitudinii de atunci. Înainte de evacuare, peste 700 de pasageri și membri ai echipajului s-au îmbolnăvit de COVID-19 — aproape una din cinci persoane aflate la bord. Dintre acestea, 14 au murit.
Au fost ținute în izolare
În primele șase luni ale anului 2020, mai mult de 40 de nave de croazieră au raportat cazuri de infectare, iar aproximativ 40.000 de membri ai echipajului au rămas blocați la bord, uneori în condiții stricte de izolare.
Menținerea unei nave de croazieră goale în port implică costuri ridicate, motiv pentru care multe companii au ales să le trimită la dezmembrare. Conform site-ului World of Cruising, în perioada 2020–2022 au fost distruse cel puțin 35 de nave, comparativ cu doar una singură în 2019.
În șantierele de demolare, procesul începe cu demontarea echipamentelor de navigație, urmată de recuperarea obiectelor din interior — paturi, scaune, piane, veselă sau ustensile de bucătărie — care ajung ulterior în magazine second-hand. Apoi sunt îndepărtate structurile mari, precum piscinele și sălile de sport, urmate de pereți, ferestre și balustrade. În final, corpul metalic al navei este tăiat și topit, într-o etapă ce implică cele mai mari riscuri.
La cinci ani de la izbucnirea pandemiei, șantierul din Aliaga continuă să fie un punct important al industriei de reciclare navale. Acolo, vasele care odinioară traversau oceanele își găsesc sfârșitul, într-un proces care reflectă atât transformările economice ale ultimilor ani, cât și vulnerabilitatea transportului maritim în fața crizelor globale.
