Conform unui studiu realizat de Energy Policy Group (EPG), România ar putea obține un mix energetic complet decarbonizat până în 2040, fără a compromite securitatea energetică, dacă ar reduce capacitățile instalate pe bază de gaz natural la 3,5 GW în 2030, comparativ cu obiectivul de 5,5 GW din propunerea de plan integrat energie-mediu (PNIESC). Totodată, este esențială creșterea capacităților de energie eoliană și a tehnologiilor de stocare, potrivit economica.net.
Studiul subliniază că actualele investiții asumate în PNIESC nu sunt suficiente pentru un sector energetic complet decarbonizat până în 2040. Înlocuirea gazului natural cu hidrogen până în 2035, așa cum este menționat în strategia pe termen lung (STL), nu este rentabilă economic. Există riscul ca România să nu atingă ținta de reducere a emisiilor dacă centralele pe gaz natural vor continua să funcționeze pe bază de combustibili fosili.
Energie regenerabilă
Pentru a atinge obiectivele de decarbonizare, România ar trebui să crească capacitatea de energie eoliană la 17,7 GW onshore și 7,3 GW offshore până în 2040, depășind propunerea PNIESC de 13,1 GW. România are un avantaj competitiv în producerea energiei eoliene la nivel regional, iar valoarea de piață a acesteia este superioară celei a energiei solare.
Hidrocentralele existente sunt vitale pentru echilibrarea sectorului energetic dominat de surse regenerabile. Noile investiții în hidrocentrale (300 MW în capacități mici și 1 GW într-o hidrocentrală cu pompaj planificată pentru 2032) vor avea un impact limitat asupra prețurilor energiei electrice și securității energetice, dacă investițiile în baterii sunt realizate.
Eliminarea Cărbunelui
Eliminarea cărbunelui din mixul energetic, împreună cu investiții reduse în capacități noi de gaz natural, nu prezintă riscuri pentru securitatea energetică. După 2025, producția pe bază de cărbune va deveni nerentabilă (factor de capacitate sub 1%).
Noile capacități de energie nucleară vor contribui la decarbonizare, chiar și cu întârzieri. Potențialele întârzieri în construcția reactoarelor nucleare nu afectează securitatea energetică, România rămânând un exportator net de energie electrică după 2030 datorită creșterii capacităților regenerabile.
Retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă (2027-2029) și eliminarea a 700 MW nu vor afecta securitatea energetică, chiar și cu un nivel scăzut de gaze naturale, datorită creșterii capacităților regenerabile și de stocare.
Recomandările EPG:
Reevaluarea investițiilor în noi capacități de gaze naturale în funcție de nevoile reale ale sectorului energetic și în baza unor analize cost-beneficiu bine fundamentate. Instalarea unor grupuri având putere mai mică și implicit a unor capacitați mai reduse de gaze naturale pot echilibra un mix de energie electrică dominat de surse regenerabile înainte de 2040.
Reconsiderarea planurilor privind trecerea noilor capacități de gaze naturale la hidrogen regenerabil, întrucât acest proces nu este rentabil din punct de vedere economic.
Sprijinirea dezvoltării de capacități regenerabile suplimentare, cu un accent tot mai mare pe energia eoliană și pe stocare. Investițiile în energia eoliană offshore ar trebui să devină o prioritate pentru următorul deceniu, împreună cu o extindere a tehnologiilor de stocare la scară largă.
Accelerarea investițiilor în rețelele de transport și distribuție, pentru a putea prelua energia produsă de noile capacități din surse regenerabile și pentru a crește nivelul interconectării.
Renunțarea la subvenționarea capacităților pe bază de cărbune, întrucât acestea devin rapid nerentabile și nu implică riscuri din perspectiva securității energetice. Aceste fonduri ar trebui alocate pentru noi capacități din surse regenerabile și de stocare.
Prioritizarea investițiilor în modernizarea hidrocentralelor existente în detrimentul celor în noi capacități hidro care au un impact limitat asupra securității energetice și echilibrării rețelei.
Energy Policy Group (EPG) este un think-tank independent specializat în politici de energie și climă, fondat în 2014. EPG promovează politici de decarbonare pe termen lung în diverse domenii economice, contribuind la dezvoltarea unui sistem energetic sustenabil și avansat tehnologic.