În 2014, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul nr. 1210, prin care se aproba Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 5/2014. Această decizie stipula: „Turnul de susținere al turbinelor eoliene se încadrează în categoria clădirilor aşa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările  şi completările ulterioare. Delimitarea acestuia de elementele reprezentând utilaje şi echipamente se realizează pe baza proiectului general în funcție de încadrarea în grupa 1 ‐ Construcții, respectiv în grupa 2 ‐ Instalații tehnice, mijloace de transport, animale şi plantații din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, prevăzut în anexa la Hotărâre a Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.” Ca urmare a ordinului menționat, autoritățile publice locale pe raza cărora funcționau parcuri eoliene, au impozitat companiile energetice cu sume semnificative, emițând inclusiv impuneri retroactive. Aceste companii au contestat în instanță impozitarea, obținând câștig de cauză prin sentința pronunțată de către Curtea de Apel București în septembrie 2017. Ministerul Finanțelor Publice a atacat această hotărâre, recursul fiind judecat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform sursei Casa de Avocatură Țuca Zbârcea și Asociații.

Hotărârea astfel pronunțată vine în ajutorul companiilor energetice, a căror profitabilitate va crește ca urmare a scăderii valorii impozitelor și taxelor locale plătite.

Autor: Mihai Bogdan Giubega