Potrivit statisticilor, românii cumpără cu 60% mai multe haine decât la începutul anilor 2000 și cu mult mai mult decât nevoia reală, păstrând și folosind hainele pentru prea puțin timp. Hainele reprezintă locul de întâlnire între public și privat, fiind obiectele care ne prezintă corpul în societate și care spun multe: ce preferințe personale avem, ce imagine vrem să creăm despre noi, ne conformăm sau nu regulilor sociale, poate chiar ce statut social și economic avem dar, de asemenea, hainele arată și condițiile în care au fost produse. Se vede cum a fost cusută o haină, din ce fibre este materialul, cât plastic conține, cât a călătorit până la noi și un ochi mai atent poate să „vadă” și cum arată fabrica unde a fost produsă haina. Ba chiar și câtă apă a fost consumată pentru, să zicem, o pereche de blugi: 7.000 de litri de apă! Adică apa pe care un om o bea în aproape 10 ani! Şi se produc 2 miliarde de perechi de jeanși în fiecare an. Pentru un tricou, este nevoie de 2.700 de litri de apă în producție! Iar apa este doar una dintre resursele necesare în producția de haine. În procesul de vopsire se folosesc 1.7 milioane de tone de chimicale pentru 400 de miliarde de metri pătrați de textile, cât livrează industria anual. Se folosesc real însă doar 340 de miliarde mp, potrivit Greenpeace. UE nu face decât să confirme datele, apreciind că se irosesc între 10 și 20% din materialele textile produse.

La partea de reciclare, cifrele sunt la fel de triste: deși 95% din ce ajunge la groapa de gunoi ar putea fi valorificat, doar 15% din deșeurile textile se refolosesc. Iar în fiecare secundă, pe planetă echivalentul unui camion plin cu textile este aruncat la groapa de gunoi sau la incinerat. 

La nivel global, deșeurile textile constituie 5% din cantitatea totală de deșeuri, fiind o sursă uriașă de poluare, pe locul doi după cele din industria petrolieră, conform statisticilor. Impactul industriei modei este uriaș asupra mediului, fiind responsabilă pentru 20% din apele uzate ale planetei și 10% din emisiile de carbon, mai mult decât cea a transportul aerian și maritim împreună. De asemenea, industria se află pe locul doi la consumul de apă global.

Un alt impact uriaș este poluarea oceanelor cu fibre din plastic și chimicale. Conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, industria de fashion a contribuit la poluarea oceanelor cu aproximativ 1.4 milioane de trilioane de fibre de plastic din cauza utilizării fibrelor sintetice precum poliesterul, acrilicul și nailonul.

Inventate în anii 40, cu un succes mai mare în anii 70, nailonul și poliesterul au devenit în 2007 principala fibră folosită la nivel global în industria textilă și de atunci, aproximativ 60% din materialele utilizate în articolele de îmbrăcăminte sunt din plastic. La fiecare spălare, ele eliberează sute de mii de fibre de plastic numite microfibre, cu dimensiuni mai mici de 5 milimetri, care ajung în lacuri, râuri și oceane din cauza dimensiunilor reduse, fiind imposibil de captat de majoritatea instalațiilor de tratare a apelor. Anual, ajung în ape microplastice din haine care sunt echivalentul a 50 de miliarde de sticle de plastic. Un raport al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii arată că 35% din cantitatea de microplastice din ape vine din spălarea fibrelor textile ca poliesterul, reprezentând peste 30% din tot plasticul din oceane. Microplasticele ajung în lanțul trofic când sunt confundate cu hrana de către pești și alte animale marine și au un efect devastator. Iar în final, ajung înapoi, la oameni, prin consumul de pește și fructe de mare. Răul făcut ni se întoarce. Unele microplastice poartă contaminați periculoși cum ar fi pesticide și chimicale industriale, iar multe au fost găsite în alimente des consumate de oameni, precum și în apă.

Cele mai multe haine fabricate în ultimele două decenii conțin poliester, elastan sau lycra. Fabricarea acestor fibre ieftine din produse petrochimice creează poluare, utilizează cantități mari de apă, iar procesele sunt foarte mari consumatoare de energie. Apoi sunt greu de reciclat. Nailonul are nevoie de 30 -40 de ani pentru a se descompune, iar fabricarea nailonului creează protoxid deazot, un gaz de 310 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în producerea efectului de seră. Estimările realizate de Tecnon OrbiChem arată că se va tripla cantitatea de poliester produsă anual până în 2025.

Firele naturale sunt biodegradabile dar totuși și acestea contribuie la poluarea planetei. Lâna contribuie la practici de agricultură intensivă distructive pentru mediu, bumbacul are nevoie de foarte multă apă și de pesticide ca să crească în cantități industriale, iar în condițiile producției excesive este un factor poluant. În procesele de albire și vopsire sunt folosite substanțe chimice nocive, pesticidele și coloranții folosiți rămân în structura materialului și se eliberează în timpul folosirii hainelor, afectând sănătatea celor ce le poartă.

Depozitele de deșeuri sunt pline cu hainele pe care le aruncăm, mai pline decât punctele de donare, colectare și reciclare a hainelor. 95% din hainele aruncate se pot refolosi tot în industrie, dacă sunt aruncate selectiv, sau în industria auto precum și în cea de construcții. Țesăturile pot fi curățate și întrebuințate sub foarte multe forme, de la textile pentru tapițare, până la foi pentru fabricarea izolatoarelor termice sau fonice la case, capote sau uși de automobile. Revalorificarea hainelor pe care nu le mai folosim este atât de vastă, încât fără îndoială trebuie să ne intre în reflex să le ducem la centre de reciclare specializate, dacă nu le donăm. Multe branduri mari au și campanii de reciclare unde sunt bine-venite hainele pe care nu le mai purtăm. Pentru reducerea impactului, restrângerea consumului este un prim pas de făcut, dar important e ca achizițiile noi să fie nu doar mai puține, ci făcute într-un mod etic. Alegeți materiale reciclate, sustenabile, fibre naturale produse fără pesticide sau coloranți, pe cât se poate producție locală, pentru a nu folosi combustibil poluant până ajunge haina la noi. Așa ar trebui să fie hainele pe care le purtăm și despre care scriam, la început, că spun multe despre noi. Modul iresponsabil în care aruncăm și înlocuim arată măsura în care ne pasă de impactul asupra stării planetei noastre. Industria modei este responsabilă azi pentru 10% din emisiile de carbon global, estimându-se că dacă ritmul producției va crește ca și până acum, amprenta de carbon se va ridica la 26% până în 2050. Industria fashion este un poluator uriaș din cauza cantităților și pentru că implică lanțuri complexe de producție, de la achiziţionarea materiei prime din care se fac firele textile, fabricarea materialelor, producerea hainelor, transportul lor, comercializarea, utilizarea și, în cele din urmă, depozitarea și eliminarea lor. La fel de complex este și lanțul verigilor naturale care suferă: apele, vietățile marine și nu numai, aerul și, în cele din urmă, oamenii.

Credit foto: Reuters, Kidsorganic, iStock