În fiecare ecosistem, speciile își au rolul lor. Aceste roluri depind de caracteristicile speciei, precum mărimea, greutatea, forma, capacitatea de reproducere sau resursele alimentare pe care le folosesc. Dacă unele specii sunt similare, uneori se pot substitui reciproc și pot menține ecosistemul în mișcare, chiar dacă una dintre ele este pierdută. Cu toate acestea, pierderea acumulată a multor specii poate duce la degradarea ecosistemului cu un efect negativ direct asupra bunăstării umane.
Universitatea din Tartu a compilat date despre caracteristicile a peste 75.000 de specii de plante, mamifere, păsări, amfibieni, reptile și pești de apă dulce. Rezumatul global fără precedent al funcțiilor organismelor a fost publicat în Science Advances.
Toate speciile au fost proiectate pe un așa-numit spațiu funcțional – o abstractizare matematică a formei și funcției lor. În acest spațiu funcțional, specii similare sunt situate aproape una de cealaltă, iar speciile diferite sunt la distanță. În general, spațiul funcțional are unele „regiuni” cu o mulțime de specii, iar altele cu doar câteva. Conform oamenilor de știință, un rezultat foarte interesant găsit în urma cercetătorilor este că, în toate aceste regiuni, mai mult de jumătate din specii sunt responsabile pentru mai puțin de 20% din funcțiile îndeplinite de grup, în timp ce 80% din funcțiile rămase sunt îndeplinite de puține specii care au funcționalitate unică.
Unele funcții particulare îndeplinite de un grup taxonomic – cum ar fi plantele, mamiferele sau peștii de apă dulce – pot fi împărtășite între multe specii sau susținute doar de câteva. De exemplu, la scară globală, există multe specii de ierburi care au trăsături similare și îndeplinesc funcții similare, dar nu există multe specii cu trăsăturile unui sequoia. Dacă anumite funcții sunt îndeplinite de doar una sau câteva specii, dispariția lor va duce la o reducere a gamei de funcții îndeplinite de întregul grup.
Grupul de cercetare a explorat, de asemenea, cât de mult putem pierde din spațiul funcțional dacă aceste milioane de specii amenințate dispar: „Am vrut să explorăm modul în care extincțiile vor afecta funcționarea diferitelor grupuri de organisme. Am constatat că speciile mari, cu viață lungă și cu fertilitate scăzută sunt în general mai susceptibile de a fi amenințate. Aceasta este o veste proastă, deoarece să știți că cele mai mari plante și animale joacă un rol extrem de important în funcții precum fertilitatea solului, dispersia semințelor sau stocarea carbonului. Prin urmare, dispariția lor ar provoca o reorganizare generală a gamei de funcții îndeplinite.”
Peștii au cele mai multe specii pe cale de dispariție, ei fiind cei mai vulnerabili la schimbări, dar pe plan mondial, pierderea celor un milion de specii poate fi o catastrofă. Totul este într-o relație de interdependență și orice pierdere a unei specii va avea influențe grave asupra alteia. Posibila pierdere a biodiversității va avea un efect dramatic, iar pierderea speciilor care îndeplinesc funcții unice – albinele, de exemplu – ar fi catastrofală.
Cercetătorii propun ca speciile care oferă combinații unice de trăsături să aibă o prioritate de conservare de top, deoarece pierderea lor ar presupune dispariția completă a funcțiilor lor de pe Pământ.
