O echipă de cercetători britanici de la Universitatea din Leeds. (Anglia) care studiază bazinul Mării Negre a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic activ, fiind primul din lume de acest gen. Descoperirea acestui râu a fost anunțată la 1 august 2010 si conform specialiştilor, acest „râu“ ar curge de-a lungul abisului marin al Mării Negre, modificându-i geografia prin formarea unor canale şi bazine. Este fascinant, cu copaci şi frunze ce cad pe fundul mării, are chiar şi cascade!, ne relatează publicația Stiința&Mister.
Râul subacvatic izvorăște în zona Strâmtorii Bosfor, acolo unde apa Mării Mediterane, mai densă şi mai sărată, se scurge în bazinul Mării Negre – un fost lac cu apă dulce ce are un conţinut de sare mult mai scăzut decât al Mediteranei. Dacă ar fi fost descoperit pe uscat, oamenii de ştiinţă estimează că ar fi fost al șaselea râu ca mărime de pe Terra, din punct de vedere al debitului. „Apa acestui torent este mai densă decât apa din jur pentru că are o concentraţie mult mai ridicată de sare şi transportă foarte multe sedimente„ a spus Dan Parsons coordonatorul acestui proiect.
Torentul „curge printr-o albie formată pe platforma marină a Mării Negre, la fel cum un râu curge la suprafaţă. Câmpiile abisale ale oceanelor noastre sunt asemenea deşerturilor de la suprafaţă, în sensul în care este foarte puţin probabil să găsim forme de viaţă care să le populeze”. Astfel de torenţi pot transporta substanţe nutritive, practic viaţă într-o zonă care, în mod normal, nu este un mediu propice dezvoltării ei chiar şi la aceste adâncimi, făcând posibilă dezvoltarea unor forme de viaţă extremofile, explică cercetătorul britanic.
Albia astfel formată atinge în unele locuri o adâncime de peste 35 metri și aproape un kilometru în lățime. Cercetatorii britanici sustin ca raul are curenţi, vârtejuri chiar şi cascade, asemenea unui râu obișnuit, iar viteza de curgere este de 6,5 km/ora, având un debit de 22.000 metri cubi de apă pe secundă.
Cursul misteriosului rău are 60 km lungime, apoi dispare într-o groapă abisală de pe fundul mării, în drumul lui, însă formează canale și adună afluenți, la fel ca frațiii lui de la suprafață.
Curgerea râului este rezultatul activității forţei gravitaționale exercitate asupra diferenței de densitate, care poate fi produsă de concentrații mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenți de gaze care se mișcă foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice – n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere. Acești curenţi care curg prin râurile subacvatice poartă forme de viaţă, precum şi nutrienţi, carbon şi oxigen în adâncurile mărilor. Este foarte probabil ca mediile acestea să poate găzdui viaţă, dar deocamdată se cunosc mult prea puţine lucruri (D.Parson).
Aceste râuri pot avea până la 4.000 de kilomtri lungime, cu maluri înalte de până la 800 de metri şi late de câţiva kilometri. Pana in prezent, este singurul râu găsit pe fundul unei mări sau unui ocean. Au fost, în schimb, găsite canale asemănătoare, râurile care le-au format dispărând. Unul din cele mai mari astfel de canale se află pe lângă coasta Braziliei, unde Amazonul se varsă în Oceanul Atlantic.
Această descoperire ar putea oferi noi informaţii despre felul în care viaţa este prezentă chiar şi la adâncimi enorme în apa mărilor şi oceanelor, departe de nutrienţii– fitoplancton şi zooplancton- prezenţi în apele de suprafaţă. Sedimentele care trec prin aceste canale sunt depozitate în mătci formate în abisul mărilor, unde formează cele mai mari depozite de acest fel de pe glob. Aceste depozite sunt cheia schimbărilor climatice, a cutremurelor de mare magnitudine, a mişcărilor tectonice şi formează de asemenea unele dintre cele mai mari rezervoare de hidrocarburi din lume.
