Mercurul este eliberat în mediu prin procese naturale și antropice. Unele forme ale acestuia, în special metilmercurul, sunt toxice pentru oameni. Prin urmare, la nivel mondial au fost implementate politici și reglementări pentru limitarea emisiilor de mercur. Conform unor studii recente, aceste eforturi ar putea da roade. Cercetătorii au descoperit că nivelurile de mercur din atmosferă au scăzut cu aproape 70% în ultimii 20 de ani, în principal datorită reducerii emisiilor generate de om, arată Science Daily.

Potrivit unor studii publicate în revista ACS ES&T Air, eforturile oamenilor chiar dau roade. Cercetătorii au descoperit că nivelurile de mercur din atmosferă au scăzut cu aproape 70% în ultimii 20 de ani, în principal datorită reducerii emisiilor generate de activitatea umană.

„Prin monitorizarea poluării cu mercur timp de patru decenii în vârful lumii, demonstrăm că eforturile globale de reducere a poluării dau roade – nivelurile de mercur din aerul din jurul muntelui Everest au scăzut semnificativ în ultimele două decenii”, explică Yindong Tong, autorul principal al studiului, scrie Science Daily.

Oamenii contribuie la poluarea aerului cu mercur

Oamenii contribuie la poluarea aerului cu mercur prin arderea combustibililor fosili, incinerarea deșeurilor și exploatarea minieră. Măsurile de protecție a mediului, precum Convenția de la Minamata privind mercurul, vizează aceste surse de poluare. Eficacitatea convenției este evaluată în parte pe baza cantității de mercur din atmosferă. Mercurul elementar gazos este eliberat și din cel mai mare rezervor natural al său, solul, care ar putea acumula și mai mult mercur din cauza schimbărilor climatice.

Pentru a distinge între emisiile noi, cauzate de om, și reemisiile de mercur terestru stocat în sol, cercetătorii pot analiza modelele izotopilor de mercur din atmosferă. Însă măsurătorile regulate ale izotopilor de mercur din atmosferă sunt colectate doar de aproximativ un deceniu. Așadar, Tong, Ruoyu Sun și colegii lor au dorit să reconstituie informațiile privind nivelurile atmosferice de mercur din trecut pentru a înțelege modul în care acestea s-au modificat.

Salvarea și cercetarea au venit de la o plantă

Pentru a privi înapoi în timp, cercetătorii s-au orientat către frunzele unei plante perene mici, joase (Androsace tapete), care crește la altitudini mari pe Muntele Everest. La fel ca inelele din trunchiul unui copac, această plantă dezvoltă în fiecare an un nou strat de frunze exterioare, care reflectă mediul înconjurător al plantei.

Astfel, prin prelevarea de frunze mai vechi din centrul a două plante de pe Everest, echipa a obținut o imagine a nivelurilor de mercur din atmosferă începând cu anul 1982. Ei au descoperit că, între 2000 și 2020, concentrația totală de mercur elementar din atmosferă a scăzut cu 70%, emisiile terestre de mercur reprezentând o proporție mai mare din emisiile totale de la an la an. În prezent, solul emite semnificativ mai mult mercur (62%) decât sursele legate de activitatea umană (28%).

Cercetătorii atribuie această scădere generală, pe baza modelelor observate în datele privind izotopii de mercur din frunzele plantelor, reducerii emisiilor de mercur cauzate de om, ca urmare a eforturilor depuse în cadrul Convenției de la Minamata. Aceste tendințe observate corespund reducerilor de mercur atmosferic observate în zonele din emisfera nordică, care au fost raportate în studii anterioare. Cercetătorii concluzionează că, deși eforturile recente axate pe emisiile generate de activitatea umană par să aibă succes, eforturile viitoare ar trebui să vizeze reducerea reemisiilor din sol.

Autorii recunosc finanțarea acordată de Fundația pentru Științe Naturale din Tianjin și Fundația Națională pentru Științe Naturale din China.