La finalul conferinței COP29, țările participante au ajuns sâmbătă la un acord privind noile reguli care permit țărilor bogate și poluante să achiziționeze „compensații” de reducere a emisiilor de carbon de la națiuni în curs de dezvoltare. Decizia, întâmpinată cu aplauze de delegați, marchează un moment esențial într-o dezbatere de lungă durată, dar ridică îngrijorări cu privire la impactul asupra obiectivelor climatice globale.
Oportunități și controverse
Susținătorii consideră că noul cadru pentru comerțul cu carbon, susținut de ONU, poate atrage investiții semnificative în țările în curs de dezvoltare, care ar putea beneficia de proiecte de reducere a emisiilor. Creditele de carbon – generate din activități precum plantarea copacilor sau trecerea la surse de energie curată – oferă astfel o posibilitate de finanțare pentru statele mai sărace.
Pe de altă parte, criticii, inclusiv organizații precum Greenpeace și WWF, avertizează asupra riscurilor de spălare ecologică și a lacunelor din sistem. „Piețele de carbon create prin acest acord permit companiilor poluante să continue să emită gaze cu efect de seră fără consecințe reale”, a declarat Un Lambrechts de la Greenpeace, conform phys.org.
Compromisuri și reglementări
În cadrul conferinței, s-a stabilit că țările vor putea participa atât la schimburi directe de credite între state, cât și la o piață reglementată de ONU. Decizia este văzută ca un compromis – oferind claritate pe o temă dezbătută de aproape un deceniu, dar fără a elimina complet riscurile.
Un exemplu recent îl reprezintă Elveția, care a cumpărat credite de carbon generate printr-un proiect ce a introdus autobuze electrice în Bangkok. Cu toate acestea, experții au criticat lipsa de transparență a Elveției privind propriile reduceri de emisii.
Temeri privind impactul asupra Acordului de la Paris
Unii experți avertizează că mecanismele de comerț cu carbon ar putea submina obiectivele Acordului de la Paris, încurajând statele în curs de dezvoltare să subestimeze intenționat propriile reduceri de emisii pentru a vinde credite excedentare. „Articolul 6, în forma sa actuală, reprezintă o amenințare majoră la adresa integrității Acordului de la Paris”, a declarat cercetătoarea Injy Johnstone de la Universitatea Oxford.
Un viitor incert
În pofida acestor îngrijorări, inițiativa a fost primită pozitiv de țările mai sărace, care văd în aceste scheme o oportunitate de finanțare internațională. Totuși, criticii subliniază că succesul depinde de implementarea riguroasă a regulilor pentru a preveni fraudele și efectele negative asupra comunităților locale.
„Ne aflăm la o răscruce”, a concluzionat Erika Lennon de la Centrul pentru Dreptul Internațional al Mediului. „Aceste piețe pot deveni o soluție reală sau doar o altă sursă de scandaluri.”
Pe măsură ce primele proiecte pilot se desfășoară, rămâne de văzut dacă noile reguli vor contribui la atingerea obiectivelor climatice globale sau vor amplifica provocările în lupta împotriva schimbărilor climatice.
