Conform BBC, cercetătorii consideră Zophobas morio ca fiind un „supervierme” caare ar putea revoluționa efectiv metodele de reciclare.
Autorii australieni ai studiului cred că larvele digeră plasticul printr-o enzimă intestinală, și tocmai acest lucru ar putea constitui un imbold semnificativ pentru procesele de reciclare.
„Superviermii sunt ca miniplantele de reciclare, mărunțind polistirenul cu gura și apoi hrănind bacteriile intestinale cu el”, a spus dr. Chris Rinke.
Echipa Universității din Queensland a hrănit trei grupuri de „superviermi” cu diete diferite pe parcursul a trei săptămâni, iar lotul care a mâncat polistiren chiar a reușit să ia în greutate.
Ei au descoperit că mai multe enzime din intestinul „superviermilor” au capacitatea de a degrada polistirenul și stirenul. Ambele sunt de obicei folosite în confecționarea caserolelor și în alte produse, cum ar fi izolația termică sau piesele auto.
Citește și: ANALIZĂ Cum reducem CO2 din atmosferă – păduri, turbării, mangrove și inventivitatea umană
Însă este puțin probabil ca această cercetare să conducă la înființarea unor ferme masive de viermi care se dublează ca plante de reciclare.
În schimb, ei speră să identifice care enzimă este cea mai eficientă, astfel încât să poată fi reprodusă la scară mare pentru reciclare. Plasticul ar fi apoi mărunțit mecanic, înainte de a fi tratat cu enzima, se arată în cercetarea publicată în Microbial Genomics.
„Produșii de descompunere din această reacție pot fi apoi utilizați de alți microbi pentru a crea compuși de mare valoare, cum ar fi bioplasticele”, a mai spus dr. Chris Rinke.
Cercetările efectuate anterior au arătat că unele tipuri de larve de gândaci pot consuma polistiren.
Dar acest studiu face un pas înainte și ajută la înțelegerea modului în care bacteriile din intestinul (superviermilor) fac acest lucru la nivel molecular”, a spus profesorul Jackson pentru Australian Broadcasting Corporation.
„Studiul important pentru traducerea și utilizarea acestui tip de abordare în reciclare”, a continuat profesorul Jackson.
Pe plan internațional, și alți cercetători au avut succes în utilizarea bacteriilor și ciupercilor pentru a descompune plasticului.
Mulți însă se întreabă dacă astfel de tehnici vor fi vreodată viabile din punct de vedere comercial.
„Extinderea și traducerea unor astfel de cercetări este întotdeauna o provocare. Ea este amplificată în domeniul materialelor plastice de amploarea incredibilă a problemei reciclării, dar și de provocarea economică de a produce plastic la un preț redus”, a încheiat profesorul Jackson.
Sursa foto: Stanford Woods Institute for the Environment
