Un grup internațional de cercetători afirmă că două decenii de cercetare au generat suficiente cunoștințe despre sursele și efectele microplasticelor pentru a permite liderilor mondiali să convină asupra măsurilor de combatere a acestora. Argumentul vine la 20 de ani după primul studiu care a inventat termenul de microplastice pentru a descrie fragmentele microscopice de plastic din oceanul nostru, arată Science Daily.
Oamenii de știință spun că avem suficiente dovezi pentru a conveni asupra unei acțiuni globale privind microplasticele
Conform unui nou raport, știința a furnizat dovezi mai mult decât suficiente pentru a fundamenta o abordare colectivă și globală pentru a aborda răspândirea continuă a poluării cu plastic.
Scriind în revista Science, un grup internațional de experți afirmă că nevoia de acțiune la nivel mondial pentru a aborda toate formele de resturi din plastic și microplastic nu a fost niciodată mai presantă.
Potrivit acestora, este clar că legislația națională existentă este insuficientă pentru a face față acestei provocări, iar Tratatul Organizației Națiunilor Unite privind poluarea cu plastic – care va intra în cea de-a cincea rundă de deliberări în noiembrie 2024 – reprezintă o „oportunitate tangibilă” pentru o acțiune internațională comună, scrie Science Daily.
Cu toate acestea, pentru ca un astfel de tratat să fie cu adevărat eficient, trebuie să se angajeze la o reducere globală a producției de plastic, alături de măsuri de reducere a emisiilor și eliberării de particule microplastice de-a lungul întregului ciclu de viață al plasticului. În caz contrar, adaugă cercetătorii, ar putea exista „un risc ridicat de deteriorare ireversibilă a mediului”.
Articolul a fost scris pentru a marca cea de-a 20-a aniversare a primului studiu, publicat de asemenea în revista Science, care a inventat termenul de microplastice pentru a descrie fragmentele microscopice de plastic din oceanul nostru.
Ambele studii au fost conduse de profesorul Richard Thompson OBE FRS, șeful Unității internaționale de cercetare a deșeurilor marine de la Universitatea din Plymouth și un co-coordonator al Coaliției oamenilor de știință pentru un tratat eficient privind materialele plastice.
Acesta a fost co-autorat de experți în biologie marină, durabilitate, psihologia mediului, politica globală privind materialele plastice și evaluarea riscurilor, de la: Universitatea din Plymouth, Universitatea din Bangor (Regatul Unit); EA – Earth Action (Elveția); Universitatea din Viena (Austria); Universitatea din Wollongong (Australia); și Universitatea Wageningen (Țările de Jos).
„După 20 de ani de cercetare, există dovezi clare ale efectelor nocive ale poluării cu microplastice la scară globală. Acestea includ daune fizice asupra faunei sălbatice, daune asupra societăților și culturilor și o bază tot mai mare de dovezi privind daunele asupra oamenilor. La acestea se adaugă faptul că microplasticele sunt contaminanți persistenți și, odată ajunse în mediu, sunt practic imposibil de eliminat. Există încă necunoscute, dar în cei 20 de ani care au trecut de la primul nostru studiu, cantitatea de plastic din oceanele noastre a crescut cu aproximativ 50 %, ceea ce nu face decât să sublinieze și mai mult nevoia urgentă de acțiune.”, a explicat profesorul Thompson.
De la publicarea primului studiu în 2004, au fost efectuate aproximativ 7 000 de studii de cercetare privind microplasticele, care au furnizat dovezi considerabile privind sursele și impactul acestora, precum și potențiale soluții.
Microplasticele au fost găsite în fiecare colț al planetei, în peste 1 300 de specii acvatice și terestre, în alimentele și băuturile pe care le consumăm și în mai multe țesuturi și organe ale corpului uman.
Având în vedere că emisiile de microplastice în mediu sunt estimate la 40 de megatone pe an, un număr care s-ar putea dubla până în 2040, previziunile indică potențialul de deteriorare la scară largă a mediului în secolul următor.
Profesorul Sabine Pahl, profesor de psihologie urbană și de mediu la Universitatea din Viena și profesor onorific la Universitatea din Plymouth, a adăugat: „Poluarea cu plastic este cauzată în totalitate de acțiunile umane. De aceea, avem nevoie de cercetare privind percepția riscurilor și beneficiilor plasticului, precum și a altor factori determinanți ai sprijinului și schimbării politicilor, integrând o perspectivă a științelor sociale.”
