Oamenii de știință și specialiștii în conservare desfășoară eforturi pentru protejarea oceloților, feline sălbatice aflate în pericol de dispariție.
În acest scop, aceștia explorează habitatele naturale ale Statelor Unite pentru a identifica soluții care să asigure supraviețuirea speciei, potrivit Reuters, preluată de Antena 3.
Oceloții erau răspândiți în sud-vestul SUA în secolul al XIX-lea, însă numărul lor a scăzut semnificativ, ajungând la aproximativ 100 de exemplare în prezent. Aceștia sunt grupați în două populații mici care se reproduc în sudul statului Texas. Deși oceloții sunt prezenți și în Mexic, America Centrală și America de Sud, exemplarele din Texas sunt singurele care mai trăiesc în sălbăticie pe teritoriul SUA.
Imagini de arhivă din anii ’50 și ’60 arată că, în trecut, oceloții erau uneori ținuți ca animale de companie, iar blana lor era utilizată în industria modei.
„Doar dacă te uiţi la aceste pisici nu ai cum să nu-ţi doreşti să salvezi această specie”, a declarat Bill Swanson, director de cercetare la parcul zoologic din Cincinnati, implicat într-un program de reproducere a oceloților în captivitate, folosind material genetic de la exemplare sălbatice.
„Nu este vorba doar despre salvarea ocelotului, este vorba despre salvarea habitatului şi a ecosistemului în care trăieşte şi în care trăiesc şi alte multe animale”, a mai adăugat el.
Protejarea populațiilor de oceloți
Organizația East Foundation din San Antonio gestionează una dintre cele două populații de oceloți aflate într-o rezervație naturală de 810 km pătrați, situată în sudul Texasului. Ashley Reeves, cercetător veterinar din cadrul fundației, a menționat că oamenii au contribuit semnificativ la declinul speciei, care este inclusă din 1982 pe lista speciilor pe cale de dispariție din SUA.
„Pe vremea când comerţul cu blănuri era foarte popular, aceste pisici erau vânate pentru frumoasa lor blană. La acest lucru se adaugă şi pierderile de habitat, intruziunile antropice, oraşele şi aşezările umane care au apărut în habitatul lor, drumurile şi şoselele. În prezent, cei mai mulţi oceloţi mor loviţi de maşini”, a declarat Reeves.
Începând din 2021, Reeves și Swanson colaborează pentru salvarea oceloților. Până acum, au fost încercate două metode de reproducere asistată, însă fără succes. Prima metodă a constat în inseminarea artificială, prin care sperma masculilor a fost introdusă direct în tractul reproducător al femelelor. A doua metodă a implicat fertilizarea in vitro, în care ovocitele colectate de la femele au fost fertilizate în laborator, iar embrionii rezultați au fost transferați în femele purtătoare sau conservați pentru utilizare ulterioară.
Se reproduc greu
Din cele 13 inseminări artificiale și patru fertilizări in vitro realizate, niciuna nu a avut ca rezultat pui viabili. Swanson consideră că factorii care afectează succesul acestor proceduri includ calitatea scăzută a materialului genetic, cauzată de endogamie și stresul de mediu, precum și scăderea motilității spermatozoizilor după înghețare.
„Un ocelot are de obicei un pui. Acesta este numărul normal de pui pe care-l au. Iar în sălbăticie mama va creşte puiul timp de un an, până devine suficient de puternic pentru a se descurca singur. Aşa că, în mod natural, oceloţii sunt animale care se reproduc foarte lent”, conform lui Swanson.
În luna decembrie, la Texas State Aquarium din Corpus Christi, cercetătorii au prelevat două ovocite de la un ocelot de cinci ani, numit Milla, pentru a încerca fertilizarea in vitro. După două zile, însă, au constatat că procedura nu a avut succes.
„Este dezamăgitor. Dar în acelaşi timp, ştiinţa nu funcţionează mereu aşa cum ne-am aştepta noi”, a comentat Reeves.
În lunile următoare, echipa de cercetători va colecta material genetic de la oceloți masculi sălbatici, reluând procedurile de fertilizare în toamnă. De asemenea, până la finalul anului, în Kingsville, Texas, va fi construită o facilitate destinată îngrijirii oceloților, asigurării asistenței medicale și reproductivității acestora. Aceasta va oferi și un mediu în care puii de ocelot să învețe să vâneze înainte de a fi eliberați în sălbăticie.