În regiunile înghețate ale Arcticii canadiene, un grup de cercetători și antreprenori depune eforturi pentru a adăuga straturi de gheață marină, înfruntând condiții extreme de temperatură, vânt și furtuni de zăpadă.
Aceștia forează prin gheață pentru a pompa apă de mare la suprafață, unde aceasta îngheață, potrivit CNN, citat de news.ro.
Proiectul, denumit Real Ice și derulat de o echipă britanică, se desfășoară în Cambridge Bay, un sat din Nunavut, având ca obiectiv testarea unei metode de refacere a gheții marine arctice. Potrivit CNN, scopul final este îngroșarea gheții pe o suprafață de 100.000 de kilometri pătrați, echivalentă cu dublul dimensiunii statului California, pentru a încetini pierderea gheții în timpul verii și a contribui la combaterea schimbărilor climatice.
Această inițiativă face parte dintr-un set mai amplu de soluții controversate de geoinginerie, care includ idei precum instalarea unor bariere subacvatice pentru protecția straturilor de gheață sau utilizarea unor particule reflectorizante pentru a reduce absorbția de căldură solară.
Criticii, inclusiv experți din regiunea arctică, susțin că metodele Real Ice sunt insuficient testate la scară largă, potențial riscante pentru ecosistem și distrag atenția de la reducerea emisiilor de combustibili fosili, cauza principală a încălzirii globale. Susținătorii proiectului afirmă însă că acesta imită procese naturale și poate proteja un ecosistem aflat în declin accelerat.
Gheața marină a scăzut cu 95%
Din anii 1980, cantitatea de gheață marină multianuală a scăzut cu 95%, iar proiecțiile arată că verile fără gheață ar putea deveni o realitate până în 2030. Pierderea gheții are efecte globale, deoarece gheața reflectă energia solară înapoi în spațiu. Topirea expune oceanul întunecat, care absoarbe mai multă căldură, amplificând astfel încălzirea globală.
Strategia Real Ice implică pompe electrice care aduc apă de mare la suprafață, unde aceasta îngheață, contribuind la îngroșarea gheții. Testele inițiale din Alaska și Cambridge Bay au arătat o creștere a grosimii gheții cu până la 20 cm într-o perioadă de câteva luni. Proiectul prevede utilizarea a 500.000 de drone submersibile alimentate cu hidrogen verde pentru automatizarea procesului, costurile estimate fiind între 5 și 6 miliarde de dolari anual.
Deși tehnologia pare promițătoare, specialiștii rămân sceptici cu privire la eficiența acesteia pe termen lung. Jennifer Francis, cercetător la Woodwell Climate Research Center, a declarat: „Am îndoieli serioase” cu privire la capacitatea proiectului de a adresa criza climatică. Liz Bagshaw, profesor asociat la Universitatea din Bristol, a subliniat riscurile ecologice și dilemele etice asociate.
Raportul unor oameni de știință avertizează asupra consecințelor neprevăzute ale geoingineriei polare, inclusiv perturbări ecologice și intensificarea prezenței umane în Arctica. Totuși, reprezentanții Real Ice susțin că impactul lor asupra mediului va fi minim comparativ cu efectele nefaste ale inacțiunii.
„Tot ceea ce facem are un impact. Problema este că există un impact mult mai dramatic dacă lăsăm lucrurile să continue așa”, a declarat Andrea Ceccolini, liderul proiectului.
