Aproape toată megafauna din Madagascar, inclusiv faimoasa Pasăre Dodo (foto), lemurii de dimensiunile unei maimuțe, broaștele țestoase uriașe și Pasărea Elefant – care avea aproape 3 metri și jumătate – au dispărut acum 1500 – 500 de ani. Dispariția acestora este pusă pe seama acțiunilor oamenilor și a schimbărilor climatice, dar cauza exactă a prăbușirii acestei megafaune rămâne incertă și puternic dezbătută.
Insulele Mascarene, la Est de Madagascar, prezintă un interes deosebit pentru cercetători deoarece sunt printre ultimele insule de pe Pământ care au fost colonizate de oameni. În mod curios, megafauna insulelelor a dispărut în doar câteva secole după așezarea umană. Într-un studiu recent publicat de Science Advances, o echipă de cercetători internaționali a constatat că este, probabil, o „dublă nenorocire, a activităților umane în combinație cu ariditatea severă a întregii regiuni care ar fi putut duce la distrugerea megafaunei„. Cercetătorii exclud schimbările climatice ca fiind singura cauză și sugerează că impactul colonizării umane a fost factorul determinant al colapsului megafaunal.
Hanying Li, un viitor doctorand la Universitatea Jiaotong din China și autorul principal al acestui studiu, a scris istoria detaliată a variațiilor climatice regionale, descoperind că sursa primară a acestui record paleoclimatic a venit din mica insulă Mascarene Rodrigues din sud-vestul Oceanului indian, la aproximativ 1600 km est de Madagascar. Li și colegii săi au făcut înregistrările climatice analizând oligoelementele și izotopii de carbon și oxigen din fiecare strat de creștere incrementală a stalagmitelor, pe care le-au colectat din numeroasele peșteri de pe această insulă.
Informațiile necesare pentru reconstituirea tiparelor de precipitații din regiune în ultimii 8000 de ani au fost obșinute din variațiile semnăturilor geochimice. Pentru a analiza stalagmitele, în laboratorul lor din Innsbruck, cercetătorii au folosit metoda izotopului stabil. În ciuda distanței dintre cele două insule, precipitațiile de vară la Rodrigues și Madagascar sunt influențate de aceeași centură globală de ploaie tropicală care oscilează spre Nord și Sud odată cu anotimpurile. „Când această centură se clatină și rămâne mai la nord de Rodrigues, secetele pot lovi întreaga regiune’’, a declarat co-autorul studiului, Hai Cheng.
Cea mai recentă tendință de secare a terenurilor din regiune a început în urmă cu aproximativ 1500 de ani, într-un moment în care înregistrările arheologice au început să arate semne definitive ale prezenței umane crescute pe insulă. Nu se poate spune 100% cu certitudine că activitatea umană, cum ar fi vânătoarea sau distrugerea habitatului, este cea care a dus la declinul megafaunei, dar înregistrările demonstrează că aceasta a supraviețuit tuturor episoadelor anterioare de ariditate. Această rezistență la schimbările climatice din trecut arată că un alt factor de stres a contribuit la eliminarea megafaunei regiunii. „Povestea relatată de datele noastre este una de rezistență și adaptabilitate a ecosistemelor și faunei insulelor de-a lungul episoadelor trecute de schimbări climatice severe de eoni – până când au fost afectate de activitățile umane și de schimbările climatice„, concluzionează cercetătorii.
