Pasijah, o gospodină în vârstă de 55 de ani din provincia indoneziană Java Centrală, se trezește în fiecare dimineață la sunetul mării. Deși sună idilic, nu este deloc așa, arată Reuters.

Femeile din Indonezia apelează la mangrove pentru a se apăra de creșterea mareelor

Casa ei este singura care a mai rămas în această parte a Rejosari Senik, un mic sat de pe coasta de nord a insulei Java care a fost cândva pe uscat, dar care acum este scufundat de ape.

În ultimii ani, vecinii lui Pasijah și-au abandonat casele, loturile de legume și câmpurile de orez în fața mării care avansează, dar ea și familia ei nu au de gând să plece.

„Am toate intențiile să rămân aici și sentimentele mele pentru această casă rămân”, a declarat ea pentru Reuters în februarie.

Apa se prelinge în jurul pereților casei lui Pasijah, unde locuiește de 35 de ani, udându-i picioarele când iese afară. Este împrejmuită de rânduri neordonate de bambus și de un stâlp de electricitate rupt, iar în interior podeaua a fost ridicată pentru a o menține deasupra mării.

Cel mai apropiat pământ se află la doi kilometri distanță, iar cel mai apropiat oraș, Demak, la încă 19 kilometri. Singura modalitate de a ajunge acolo este cu barca. Indonezia, un arhipelag de mii de insule, are aproximativ 81 000 km de coastă, ceea ce o face deosebit de vulnerabilă la creșterea nivelului mărilor și la eroziune.

Nivelul mării a crescut

Nivelul mărilor de pe coastele țării a crescut în medie cu 4,25 milimetri pe an din 1992 până în 2024, dar rata s-a accelerat în ultimii ani, a declarat pentru Reuters Kadarsah, un oficial în domeniul schimbărilor climatice de la Agenția de Meteorologie, Climatologie și Geofizică din Indonezia.

„Unul dintre semnele schimbărilor climatice este creșterea nivelului mării”, a spus el, adăugând că unele insule mici au dispărut.

Kadarsah a subliniat, de asemenea, creșterea pompării apelor subterane, care a exacerbat cedarea terenului de-a lungul coastei de nord a insulei Java. Problema este deosebit de gravă în Jakarta, capitala Indoneziei, unde locuiesc aproximativ 10 milioane de oameni.

Autoritățile indoneziene au apelat la mega-proiecte pentru a găsi o soluție, inclusiv un dig de 700 de kilometri care ar urma să se întindă de-a lungul coastei de nord, între provinciile Banten și Java de Est.

Între timp, Pasijah și familia sa au apelat la natură.

Zeci de mii de arbori de mangrove plantați anual

În ultimele două decenii, ea a plantat aproximativ 15 000 de arbori de mangrove pe an. În fiecare zi, ea vâslește într-o barcă făcută dintr-un butoi de plastic albastru pentru a îngriji tufișurile și a planta noi puieți, coborând în apa gri-albastră, care poate fi la înălțimea pieptului ei.

„Apele inundațiilor vin în valuri, treptat, nu toate odată”, a spus Pasijah. „Mi-am dat seama că, după ce apele au început să crească, trebuia să plantez arbori de mangrove, astfel încât aceștia să se poată întinde și să protejeze casa de vânt și de valuri.”

Ea și familia ei supraviețuiesc din vânzarea peștelui prins de fiii ei în cea mai apropiată piață. Ei spun că vor rămâne atât timp cât vor putea ține valurile în frâu.

„De când am decis să rămân, nu mă mai preocupă cum mă simt în legătură cu izolarea de aici, așa că vom lua obstacolele pe rând”, a declarat Pasijah.