În anul 2000, un incident major de poluare a afectat râul Marañón din Peru, când o barjă a deversat peste 5.000 de barili de țiței în apele sale.

Acest râu, care traversează țara pe o distanță de aproximativ 1.450 de kilometri, de la Anzi până la fluviul Amazon, reprezintă o resursă crucială pentru biodiversitate și pentru comunitățile locale. Deversarea a avut efecte semnificative asupra ecosistemului și sănătății publice, afectând atât fauna acvatică, cât și sursa principală de apă potabilă a populației din regiune, conform g4media.ro.

Incidentul din 2000 nu a fost un caz izolat. Conform datelor furnizate de Osinergmin, agenția națională pentru reglementarea sectorului energetic și minier din Peru, între 1997 și 2022 au fost înregistrate peste 80 de deversări de petrol de-a lungul Oleoductului Peruvian de Nord, care traversează zona respectivă.

În acest context, Mari Luz Canaquiri Murayari, membră a comunității indigene Kukama, a fondat Asociación de Mujeres Huaynakana Kamatahuara Kana, o organizație de femei implicată în protejarea mediului. Aceasta a desfășurat, de-a lungul a peste două decenii, o activitate susținută în sprijinul conservării râului Marañón.

Demers în instanță

Eforturile organizației au culminat în martie 2024, când o instanță federală din Peru a decis recunoașterea personalității juridice a râului. Hotărârea conferă acestuia dreptul legal de a exista, de a curge liber și de a fi protejat împotriva poluării. De asemenea, instanța a desemnat comunitățile indigene Kukama și alte grupuri locale drept administratori și reprezentanți legali ai râului.

Decizia judiciară a fost rezultatul unei acțiuni legale inițiate în 2021, în colaborare cu Institutul de Apărare Juridică și Earth Law Center. Cazul a fost inspirat de mișcarea internațională de recunoaștere a drepturilor naturii, care a generat precedente similare în alte țări, precum Columbia, Noua Zeelandă și Canada.

Instanța a obligat compania de stat Petroperú să elaboreze un plan de prevenire și remediere a poluării și să adopte măsuri concrete pentru protejarea râului și a afluenților săi. Totodată, decizia oferă comunității Kukama un cadru legal prin care poate contesta activitățile industriale care amenință integritatea râului.

Javier Ruiz, specialist în politici de mediu din cadrul Earth Law Center, a declarat că această hotărâre reprezintă un moment istoric pentru Peru, stabilind un precedent juridic important pentru viitoare inițiative de protejare a mediului.

Totuși, aplicarea concretă a deciziei rămâne o provocare. Cazuri anterioare din alte regiuni sugerează că lipsa de voință politică și presiunile economice pot limita eficiența acestor măsuri. Cu toate acestea, Canaquiri Murayari și colaboratorii săi consideră că recunoașterea juridică a râului este un pas esențial spre responsabilizarea instituțiilor și protejarea patrimoniului natural.

În viziunea fondatoarei HKK, această decizie poate deveni un model pentru alte comunități indigene din lume. Ea subliniază că acțiunile de protecție a mediului nu vizează doar interese locale, ci reprezintă o contribuție semnificativă la sustenabilitatea globală.