Prin Net-Zero Industry Act (NZIA), parte a Green Deal, Bruxellesul impune țărilor producătoare de hidrocarburi să capteze și să stocheze dioxidul de carbon (proiecte CCS). Cu toate acestea, prea puține țări din Uniunea Europeană sunt producătoare de petrol și gaze. Recent, Parlamentul European a aprobat Net-Zero Industry Act la Strasbourg, în ultima sesiune plenară înainte de alegerile europarlamentare, conform Focus Energetic.
România, unul dintre principalii producători de hidrocarburi din UE, se confruntă cu o situație dificilă din cauza noilor reguli impuse de UE. Deși a adus argumente solide, UE va impune taxe doar producătorilor interni, lăsând importatorii neafectați. Astfel, România trebuie să aloce o sumă considerabilă pentru captarea și stocarea carbonului, având ca țintă stocarea a 9 milioane de tone de CO2 anual până în 2030. În ciuda eforturilor depuse, România trebuie să facă față acestei provocări, având în vedere că a abandonat proiectul CCS, Getica, din lipsă de fonduri. Stocarea subterană, atât pe uscat cât și pe platformele offshore, reprezintă o metodă bine-cunoscută și eficientă. Prin regulamentul european NZIA, la nivelul UE trebuie captate și stocate gazele poluante (CO2). În ciuda faptului că România nu este un mare producător de petrol, încă se confruntă cu implicațiile acestor măsuri. În România, companiile Petrom și Romgaz, doi dintre cei mai mari producători interni de petrol și gaze, vor fi obligați să dezvolte capacitatea de stocare a dioxidului de carbon până în 2030. Aceasta va implica investiții semnificative, estimările arătând că ar putea costa circa 4,5 miliarde de euro doar pentru stocarea a 9 milioane de tone de CO2 anual, pe o perioadă de 20 de ani.
Lupta împotriva schimbărilor climatice
Stocarea carbonului (sechestrarea dioxidului de carbon) necesită tehnologii complexe și costisitoare, dar reprezintă o necesitate în lupta împotriva schimbărilor climatice. În ciuda costurilor inițiale mari, aceste investiții ar putea aduce beneficii pe termen lung, inclusiv scutirea de la plata certificatelor de carbon. În concluzie, implementarea CCS este imperativă pentru industria petrolului și gazelor din România, iar sprijinul guvernamental este esențial pentru realizarea acestor proiecte. O abordare proactivă din partea statului ar putea facilita accesul la finanțare și ar reduce riscurile asociate acestor investiții pe termen lung.
Este nevoie și de sprijinul statului
„Operatorii de petrol și gaze din România au subliniat faptul că înainte de a se lua orice decizie cu privire la implementarea proiectelor CCS la nivel național, este necesar să se realizeze studii de impact asupra mediului, pentru a valida că este sigur să se realizeze astfel de proiecte, în raport cu comunitățile locale. Responsabilitatea pentru astfel de studii de impact asupra mediului ar trebui să fie asumată în mod clar la nivel național de către autoritățile cu atribuții în acest sector. Aceste evaluări nu ar trebui să revină operatorilor, cu atât mai mult cu cât există mai multe State Membre care au interzis în mod oficial stocarea subterană a CO2, iar altele sunt pe cale să facă acest lucru”, arată studiul.
„Industria petrolului și gazelor a semnalat din ce în ce mai mult necesitatea ca Statul Român să își asume un rol activ în asigurarea accesului la finanțare publică sau la alte scheme de sprijin financiar fiind esențială pentru proiectele de stocare a CO2, din cauza investițiilor cu utilizare intensivă de capital, a perioadelor lungi de dezvoltare a proiectelor (8-10 ani) cu un preț incert al schemei de comercializare a certificatelor de emisii de CO2 ca măsură de evitare a costurilor de-a lungul întregului lanț valoric pentru o perioadă atât de lungă și o perioadă lungă de recuperare a investițiilor datorită longevității operațiunilor și a riscului de longevitate a obligațiilor de mediu”, mai arată studiul.
