Cercetările efectuate de roverul Curiosity al NASA au descoperit dovezi ale unui ciclu al carbonului pe vechiul Marte, aducând oamenii de știință mai aproape de un răspuns la întrebarea dacă Planeta Roșie a fost vreodată capabilă să susțină viața, arată Science Daily.

Autorul principal, Dr. Ben Tutolo, PhD, profesor asociat la Departamentul de Pământ, Energie și Mediu din cadrul Facultății de Științe a Universității din Calgary, este un om de știință participant în cadrul echipei NASA Mars Science Laboratory Curiosity Rover. Echipa lucrează pentru a înțelege tranzițiile climatice și habitabilitatea pe vechiul Marte, pe măsură ce Curiosity explorează Craterul Gale, scrie Science Daily.

Roverul Curiosity a descoperit depozite mari de carbon pe Marte

Lucrarea, publicată săptămâna aceasta în revista Science, arată că datele de la trei dintre site-urile de foraj ale Curiosity aveau siderită, un material carbonat de fier, în straturile bogate în sulfat ale Muntelui Sharp din Craterul Gale.

„Descoperirea unor depozite mari de carbon în Craterul Gale reprezintă o descoperire atât surprinzătoare, cât și importantă în înțelegerea noastră a evoluției geologice și atmosferice a planetei Marte”, spune Tutolo.

Atingerea straturilor, spune el, a fost un obiectiv pe termen lung al misiunii Mars Science Laboratory.

„Abundența de săruri foarte solubile în aceste roci și în depozitele similare cartografiate pe o mare parte a planetei Marte a fost folosită ca dovadă a „marii uscări” a planetei Marte în timpul trecerii sale dramatice de la un Marte timpuriu cald și umed la starea sa actuală, rece și uscată”, spune Tutolo. S-a prezis de mult timp că carbonatul sedimentar s-a format în atmosfera marțiană antică bogată înCO2, dar Tutolo spune că identificările au fost rare până acum.

Roverul Curiosity al NASA a aterizat pe Marte pe 5 august 2012 și a parcurs mai mult de 34 de kilometri pe suprafața marțiană. Descoperirea carbonatului sugerează că atmosfera conținea suficient dioxid de carbon pentru a susține existența apei lichide pe suprafața planetei. Pe măsură ce atmosfera s-a subțiat, dioxidul de carbon s-a transformat în formă de rocă.

NASA spune că misiunile viitoare și analiza altor zone bogate în sulfat de pe Marte ar putea confirma descoperirile și ar ajuta la o mai bună înțelegere a istoriei timpurii a planetei și a modului în care aceasta s-a transformat pe măsură ce atmosfera sa a fost pierdută.

Tutolo spune că oamenii de știință încearcă în cele din urmă să determine dacă Marte a fost vreodată capabilă să susțină viața – iar cea mai recentă lucrare îi apropie de un răspuns. „Ne spune că planeta a fost locuibilă și că modelele pentru locuibilitate sunt corecte”, spune el.

„Implicațiile mai largi sunt că planeta a fost locuibilă până în acest moment, dar apoi, pe măsură ceCO2-ul care încălzea planeta a început să se precipite sub formă de siderit, a afectat probabil capacitatea lui Marte de a rămâne cald.

„Întrebarea care se pune în viitor este cât de mult din acestCO2 din atmosferă a fost de fapt sechestrat? A fost acesta un motiv potențial pentru care am început să ne pierdem habitabilitatea?”

Cele mai recente cercetări, spune el, se potrivesc cu activitatea sa în curs de desfășurare pe Pământ – încercarea de a transformaCO2 antropogenic în carbonați ca soluție la schimbările climatice.

„Învățarea despre mecanismele de producere a acestor minerale pe Marte ne ajută să înțelegem mai bine cum putem face acest lucru aici”, spune el. „Studierea prăbușirii primelor zile calde și umede de pe Marte ne spune, de asemenea, că habitabilitatea este un lucru foarte fragil.”

Tutolo spune că este clar că modificările mici aleCO2 atmosferic pot duce la schimbări uriașe în capacitatea planetei de a găzdui viața.

„Cel mai remarcabil lucru despre Pământ este că este locuibil și că a fost așa timp de cel puțin patru miliarde de ani”, adaugă el. „Pe Marte s-a întâmplat ceva ce nu s-a întâmplat pe Pământ.”