Pompeii a fost un oraș roman situat în regiunea Campania din Italia de astăzi. În urma erupției vulcanului Vezuviu, din anul ‘79d.Hr., la numai o zi după sărbătoarea numită Vulcanalia, închinată zeului Vulcanus, orașul Pompeii a fostdistrus și acoperit de un strat gros de cenușă și piroclastite (n.r. fragmente solide care provin din interiorul pământului, ajungând la suprafață printr-o erupție vulcanică). În anul 1748 orașul a fost descoperit întâmplător, aproape perfect conservat. Chiar și pâine a fost găsită conservată de arheologi mai târziu.
Cercetările arheologice au scos la iveală o imensă cantitatede informații detaliate despre viața citadină din ImperiulRoman. În prezent, Pompeii care face parte din patrimonial UNESCO, este una dintre cele mai importante atracții turistice ale Italiei, adunând peste 2,5 milioane de vizitatori anual.
Pompeia fost un oraș de vile elegante și clădiri publice frumoase, piețe deschise, magazine artizanale, taverne, bordeluri și băi. Acesta avea și un amfiteatru care găzduia jocuri de gladiatori și în care puteau intra până la 20.000 despectatori.
Pe lângă multe alte descoperiri făcute, recentele săpături arheologice arată că romanii au fost cei care au inventat reciclarea.
“Se pare că nu erau doar mari ingineri, că au inventat încălzirea în pardoseală și au construit apeducte impresionante, dar romanii știau și cum să recicleze gunoiul”, spune arheologul american Allison Emmerson, care a studiat modul în care erau constuite locuințele în orașul antic.
Arheologii au descoperit că grămezile uriașe de deșeuri aparent aruncate fără motiv în afara zidurilor orașului erau de fapt „în așteptare pentru cicluri deutilizare și reutilizare„.
Profesorul Allison Emmerson a declarat că grămezile de gunoaie îngrămădite au fost descoperitede-a lungul zidului extern din partea de nord a orașului. Unele movile aveau o înălțime de câțiva metri și includeau bucăți de ceramică și tencuială care puteau fi refolosite ca materiale de construcții.
„Am constatat că o parte a orașului a fost construită din “gunoi”. Grămezile din afara zidurilor nu erau materiale care au fost aruncate haotic și ca să se scape de ele. Erau colectate și sortate pentru a fi revândute și refolosite. Am descopertit că unii pereți de clădiri, de exemplu, au inclus materiale reutilizate, cum arfi bucăți de țiglă și tencuială sau amfore rupte. Aproape toate aceste ziduri făcute din materiale reciclabile au fost tencuite la final.„, a mai spus arheologul american.
„Solul pe care îl excavăm diferă în funcție de locul în care gunoiul a fost lăsat inițial. Gunoaiele aruncate în locuri precum latrinele (n.r. construcție rudimentară, construită în general din lemn, folosită din cele mai vechi timpuri pentru satisfacerea nevoilor fiziologice) lasă în urmă un sol bogat, organic. În schimb, deșeurile care s-au acumulat de-a lungul timpului pe străzi sau în movilele din afara orașului au ca rezultat un sol mult mai nisipos. Diferența de sol ne permite să vedem dacă gunoiul a fost generat în locul în care a fost găsit, sau adunat din altă parte pentru a fi reutilizat și reciclat.„, a completat Emmerson.
