Cercetătorii de la Universitatea din Birmingham au descoperit că microbii din scoarța copacilor joacă un rol esențial în eliminarea metanului din atmosferă. Metanul, un gaz cu efect de seră de 28 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon, este produs în principal prin agricultură și arderea combustibililor fosili și contribuie cu aproximativ 30% la încălzirea globală din epoca preindustrială până în prezent.
Studiul, publicat în revista Nature și condus de profesorul Vincent Gauci, a investigat nivelurile de absorbție a metanului în diferite păduri: pădurile tropicale de munte din Amazon și Panama, pădurile temperate cu frunze late din Wytham Woods, Oxfordshire, și pădurile boreale de conifere din Suedia. Rezultatele au arătat că nivelurile de absorbție a metanului sunt cele mai ridicate în pădurile tropicale, datorită condițiilor calde și umede care favorizează dezvoltarea microbilor, notează The Guardian.
Anterior, se credea că solul este principalul rezervor terestru de metan, datorită bacteriilor capabile să absoarbă și să descompună acest gaz. Totuși, noua cercetare evidențiază un mod suplimentar în care copacii contribuie la reducerea emisiilor de metan.
În cadrul Global Methane Pledge, lansat în 2021 la summitul Cop26 privind schimbările climatice, s-a stabilit obiectivul de a reduce emisiile de metan cu 30% până la sfârșitul deceniului. Profesorul Gauci subliniază că plantarea mai multor copaci și reducerea defrișărilor sunt esențiale pentru atingerea acestui obiectiv.
Plantarea copacilor a devenit o strategie cheie în combaterea crizei climatice, cu guvernul Regatului Unit planificând să investească peste 500 de milioane de lire sterline pentru copaci și păduri între 2020 și 2025. Cu toate acestea, un alt studiu publicat recent în revista Nature Climate Change, condus de Jacob Bukoski de la Universitatea de Stat din Oregon, sugerează că regenerarea naturală a pădurilor poate fi, în unele cazuri, mai rentabilă decât plantarea de arbori.
Analizând date din mii de situri de reîmpădurire din 130 de țări, cercetătorii au constatat că regenerarea naturală este mai cost-eficientă pe o perioadă de 30 de ani pentru 46% din suprafețele studiate, în timp ce plantarea de arbori este mai eficientă pentru 54% din acestea. În regiunile precum vestul Mexicului, regiunea andină, conul sudic al Americii de Sud, vestul și centrul Africii, India, sudul Chinei, Malaezia și Indonezia, regenerarea naturală s-a dovedit a fi mai rentabilă datorită condițiilor ecologice favorabile, costurilor reduse și ratei de acumulare a carbonului.
Concluzia studiului este că o combinație de păduri regenerabile în mod natural și plantarea de păduri ar fi cea mai eficientă strategie pentru captarea carbonului la nivel global. Aceasta ar fi cu 44% mai eficientă decât regenerarea naturală singură și cu 39% mai bună decât numai plantarea de arbori.
Deși reîmpădurirea este extrem de eficientă în compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră, autorii subliniază că aceasta trebuie să fie complementară reducerii emisiilor provenite din arderea combustibililor fosili. Potențialul total de atenuare al reîmpăduririi pe o perioadă de 30 de ani ar echivala doar cu mai puțin de opt luni de emisii globale de gaze cu efect de seră.
Autorii subliniază că, pe lângă captarea carbonului, trebuie luați în considerare și alți factori atunci când se decide asupra strategiilor de reîmpădurire, cum ar fi impactul asupra biodiversității, cererea de produse din lemn și disponibilitatea apei.