În 2024, doar 1% din emisiile globale vor avea prețuri suficient de ridicate pentru a îndeplini obiectivul de temperatură stabilit prin Acordul de la Paris. Un grafic realizat în colaborare cu Consiliul Național al Utilităților Publice, bazat pe date de la Banca Mondială, ilustrează evoluția prețurilor carbonului la nivel mondial, conform Capital.
Tarifarea carbonului este o strategie ecologică menită să reducă emisiile de gaze cu efect de seră prin impunerea unui cost monetar acestor emisii. Cele mai frecvente metode sunt sistemele de comercializare a emisiilor (ETS) și taxele pe carbon. Sistemele ETS stabilesc o limită generală de emisii și permit tranzacționarea autorizațiilor, în timp ce taxele pe carbon cresc costul emisiilor pentru a încuraja reducerea acestora.
Implementarea prețului carbonului
Conform Băncii Mondiale, Finlanda și Polonia au fost primele țări care au introdus un preț federal al carbonului în 1990. Printre cele mai recente țări care au adoptat această măsură se numără Australia, Ungaria și Indonezia, în 2023.
Carbon Pricing Leadership Coalition a sugerat în 2017 că prețurile carbonului ar trebui să varieze între 50 și 100 USD/tCO2 până în 2030 pentru a atinge obiectivele climatice ale Acordului de la Paris. În 2024, prețul mediu global al carbonului este estimat la 32 USD/tCO2, cu 18 USD sub pragul minim necesar pentru a ajunge la aceste obiective în următorii șase ani.
Prețul carbonului variază semnificativ în funcție de regiune. Europa și Asia Centrală au cele mai multe inițiative de stabilire a prețurilor, cu un preț mediu de 50 USD/tCO2. În SUA și Canada, prețul mediu este de 48 USD/tCO2, cu 16 inițiative în vigoare, care includ atât scheme federale, cât și statale/provinciale, precum inițiativa federală de tarifare a carbonului din Canada și Inițiativa Regională privind Gazele cu Efect de Seră din Statele Unite.
Inițiative europene
Uniunea Europeană a introdus sistemul ETS în 2005, care a condus la o reducere de 16% a emisiilor acoperite între 2022 și 2023, generând 47 de miliarde de dolari. Mai multe țări membre UE au implementat propriile mecanisme de stabilire a prețului carbonului pentru sectoare neacoperite de EU ETS sau pentru a genera venituri interne.
BloombergNEF a prognozat că includerea sectorului maritim în EU ETS, împreună cu certificatele suplimentare prevăzute în planul REPowerEU, va crea un surplus pe piață în 2024-2025, urmat de un deficit de certificate din 2026.
Cea mai mare taxă pe carbon la nivel mondial aparține Uruguayului, cu 167 USD/tCO2, deși PIB-ul pe cap de locuitor al țării este de 20.795 USD, considerabil mai mic decât în alte țări cu prețuri aliniate cu Acordul de la Paris.
În ciuda progreselor în anumite regiuni, prețul mediu global al carbonului rămâne sub nivelurile necesare pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris. Acest fapt subliniază necesitatea unei adoptări mai largi a măsurilor de tarifare a carbonului pentru a stimula acțiuni semnificative împotriva schimbărilor climatice.
Sursa Foto: Dreamstime