Un nou studiu prezintă un cadru științific pentru responsabilizarea companiilor individuale din sectorul combustibililor fosili pentru costurile privind schimbările climatice, prin corelarea daunelor specifice cu emisiile acestora, arată Science Daily care citează Dartmouth College.

Studiu: Calea științifică către recuperarea costurilor schimbărilor climatice

Cercetătorii utilizează acest instrument pentru a furniza prima estimare cauzală a pierderilor economice cauzate de căldura extremă generată de emisii. Ei raportează că emisiile de dioxid de carbon și metan provenite de la doar 111 companii au costat economia mondială 28 de trilioane de dolari între 1991 și 2020, cele cinci companii cu cele mai mari emisii fiind responsabile pentru 9 trilioane de dolari din aceste pierderi.

Incendiile provocate de seceta din sudul Californiei, un uragan devastator în sudul Munților Apalași și inundațiile catastrofale din New England se numără printre cele mai recente dezastre care au adus în prim-plan costurile din ce în ce mai astronomice ale schimbărilor climatice, arată Science Daily.

Pe măsură ce un număr tot mai mare de administrații locale și naționale se luptă să se recupereze și să se protejeze împotriva dezastrelor climatice din ce în ce mai frecvente și mai distructive, unele au solicitat direct despăgubiri de la companiile de combustibili fosili prin procese civile și legi de tip „poluatorul plătește”.

Însă multe dintre aceste acțiuni sunt contestate sau încetinite în instanță, în parte din cauza dificultății de a demonstra că anumite efecte climatice au fost cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră ale unei singure companii.

Instrument care ar putea permite recuperarea costurilor generate de fenomenele meteorologice extreme

Un nou studiu publicat pe 23 aprilie în revista Nature oferă însă un instrument care ar putea permite recuperarea costurilor generate de fenomenele meteorologice extreme amplificate de schimbările climatice. Cercetătorii prezintă un cadru științific care, potrivit lor, poate fi utilizat pentru a identifica daunele climatice specifice cauzate de emisiile individuale ale companiilor producătoare de combustibili fosili.

Cadrul combină modelarea climatică cu datele privind emisiile disponibile public pentru a compara clima actuală și impactul acesteia cu ceea ce ar fi fost fără gazele cu efect de seră eliberate în atmosferă de activitățile unei companii. Această legătură cauzală este cunoscută sub denumirea de standard „dacă nu ar fi fost” – adică, o catastrofă climatică probabil nu ar fi avut loc dacă nu ar fi fost acțiunile unei singure companii, raportează cercetătorii.

Susținem că argumentele științifice în favoarea răspunderii climatice sunt concludente, chiar dacă viitorul acestor cazuri rămâne o întrebare deschisă”, spune Justin Mankin, autorul principal al studiului și profesor asociat de geografie la Dartmouth. Studiul, spune el, răspunde la o întrebare pusă pentru prima dată în 2003, și anume dacă știința ar putea vreodată să facă legătura între emisiile unei singure companii și schimbările climatice.

„La puțin peste 20 de ani mai târziu, răspunsul este „da”, spune Mankin, care conduce Grupul de modelare și impact climatic de la Dartmouth. „Cadrul nostru poate oferi atribuiri solide, bazate pe emisii, ale daunelor climatice la scara corporativă. Acest lucru ar trebui să ajute instanțele să evalueze mai bine cererile de răspundere pentru pierderile și perturbările rezultate din schimbările climatice cauzate de om.”

Mankin și primul autor al studiului, Christopher Callahan, cercetător postdoctoral la Stanford, care a început să lucreze la proiect ca doctorand la Dartmouth, utilizează cadrul pentru a furniza primele estimări cauzale ale pierderilor economice regionale cauzate de căldura extremă rezultată din emisiile companiilor individuale din sectorul combustibililor fosili.

Căldura extremă legată de dioxidul de carbon și metanul provenit de la doar 111 companii a costat economia mondială 28 de trilioane de dolari

Conform studiului, căldura extremă legată de dioxidul de carbon și metanul provenit de la doar 111 companii a costat economia mondială 28 de trilioane de dolari între 1991 și 2020, 9 trilioane de dolari din aceste pierderi fiind atribuite celor cinci companii cu cele mai mari emisii. Cea mai mare companie cu emisii ridicate deținută de investitori pe care au examinat-o ar putea fi responsabilă pentru pierderi legate de căldură cuprinse între 791 miliarde și 3,6 trilioane de dolari în perioada respectivă, raportează cercetătorii.

Constatările noastre demonstrează că este de fapt posibil să comparăm lumea așa cum este ea cu o lume fără emițători individuali„, spune Callahan.

„Bogăția economiei occidentale s-a bazat pe combustibilii fosili”, spune el, „dar, la fel cum o companie farmaceutică nu ar fi absolvit de efectele negative ale unui medicament prin beneficiile acelui medicament, nici companiile de combustibili fosili nu ar trebui să fie scutite de răspunderea pentru daunele pe care le-au cauzat prin prosperitatea generată de produsele lor”.

Studiul, spun Callahan și Mankin, beneficiază de 20 de ani de acumulare a impactului climatic în lumea reală, de disponibilitatea crescută a datelor climatice și socioeconomice și de progresele metodologice în „știința atribuirii climatice”, o formă de modelare care permite oamenilor de știință să urmărească efectele schimbărilor climatice aproape în timp real.

Atribuirea climatică este punctul central al Legii Superfondului Climatic din Vermont din 2024, care a fost parțial inspirată de mărturia lui Mankin și de o versiune anterioară a studiului Nature. Adoptată în urma inundațiilor devastatoare din 2023, legea împuternicește procurorul general al statului să oblige marile companii de combustibili fosili să contribuie la acoperirea costurilor dezastrelor care pot fi legate științific de emisiile lor. Un proces recent contestă autoritatea statului de a colecta astfel de despăgubiri, precum și capacitatea statului Vermont de a utiliza cu precizie știința atribuirii climatice pentru a le determina.

Metode științifice consacrate și evaluate

Cadrul de atribuire prezentat în Nature include metode științifice consacrate și evaluate de colegi pentru identificarea efectului nivelurilor specifice de emisii asupra fenomenelor meteorologice extreme. Callahan și Mankin se bazează, de asemenea, pe progresele înregistrate în științele fizice și sociale, care au stabilit legături mai clare între gazele cu efect de seră, schimbările climatice locale și pierderile economice.

În mod critic, modelul merge cu un pas mai departe decât cercetările existente, eliminând emisiile totale – măsurate în miliarde de tone – din ecuație pentru a identifica amprenta specifică de gaze cu efect de seră a unei companii. Modelele de atribuire anterioare s-au bazat pe concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă, care sunt măsurate în părți pe milion și sunt mai greu de atribuit unor surse specifice, spune Callahan.

„Abordarea noastră simulează direct emisiile, permițându-ne să urmărim încălzirea și repercusiunile sale până la emițătorii specifici”, spune Callahan. Interesul lui Callahan și al lui Mankin pentru căldura extremă se bazează pe lucrările lor anterioare de calculare a pierderilor financiare globale cauzate de valurile de căldură și a daunelor economice pe care anumite țări le-au cauzat altor țări prin contribuția la încălzirea climatică.

„Căldura extremă este indisolubil legată de schimbările climatice, iar pierderile cauzate de aceasta au fost un factor declanșator al acțiunilor în justiție. Prin urmare, este un exemplu evident pentru a ilustra aplicarea pe scară largă a abordării noastre„, spune Mankin.

„De asemenea, trăim într-o lume care s-a încălzit considerabil în ultimii 20 de ani”, spune el.

„Această analiză nu este un exercițiu de predicție în care ne întrebăm ce ne rezervă viitorul. Este mai degrabă un efort documentar în care arătăm ce s-a întâmplat deja și oferim explicații.”