Un studiu recent, care a durat cinci ani și în care au fost implicați cercetători din 48 de instituții din lumea întreagă, a presupus măsurarea și calcularea emisiilor de protoxid de azot (N2O) naturale, cât și pe cele cauzate de om din 1980 până în 2016. Acesta este un gaz cu efect de seră mai puțin cunoscut, care a beneficiat de mai puțină atenție, dar care este un poluant climatic ce poate persista în atmosferă, fiind mult mai eficient în comparație cu CO2 la captarea căldurii. Cercetătorii au descoperit că emisiile de N20 din agricultură au crescut anual, în medie, cu 1,4% pe parcursul celor 36 de ani. Agricultura reprezintă peste jumătate din emisiile de N20 cauzate de om. Îngrășămintele pe bază de azot au fost esențiale pentru stimularea productivității culturilor agricole și îmbunătățirea securității alimentare la nivel mondial, însă acestea pot aduce totodată și provocări de mediu. Azotul utilizat în agricultură poate alimenta exploziile de alge care afectează zonele costiere. În stratosferă, N2O se poate descompune formându-se alte molecule care distrug stratul de ozon ce protejează planeta de radiațiile ultraviolete. Utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor ar putea contribui la reducerea emisiilor, au subliniat autorii studiului. De asemenea, ei au făcut apel la adoptarea mai multor măsuri pentru reducerea defrișărilor, acestea contribuind la creșterea cantității de N20 produsă de bacteriile din sol. „Există mult mai puțină atenție politică acordată protoxidului de azot, și nu la fel de multe opțiuni de atenuare, deci nivelul emisiilor continuă să crească”, a declarat Glen Peters, coautor al studiului, climatolog la Centrul Internațional pentru Studii Climatice și de Mediu CICERO din Oslo. Acest gaz „face ca atingerea obiectivelor climatice să fie o provocare și mai mare”, a precizat cercetătorul.