Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), una din șase persoane se confruntă cu infertilitatea. OMS a raportat că prevalența infertilității masculine a crescut cu 76.9% în 2019 față de 1990. Recent, microplasticele au atras atenția cercetătorilor ca un posibil factor de risc nou. Aceste particule minuscule, prezente în sânge și plămâni, sunt suspectate că influențează negativ sistemul reproductiv masculine, conform Hotnews.
Un studiu publicat în Toxicological Sciences a examinat prezența microplasticelor în organele sexuale masculine, identificând 12 tipuri distincte de particule în probe de țesut testicular de la câini și oameni. Constatările inițiale sugerează că microplasticele pot contribui la reducerea numărului de spermatozoizi și a greutății testiculelor.
Factori de risc
„Factorul masculin contribuie la 50% din cazurile de infertilitate și este cauza principală în 20-30% din cazuri. Spre deosebire de femei, care devin infertile odată cu menopauza, bărbații nu au o limită de vârstă pentru fertilitate. Totuși, pe măsură ce îmbătrânesc, bărbații pot experimenta schimbări în fertilitate. Diverse probleme medicale, drogurile ilicite, medicamentele și expunerea la mediu pot afecta hormonii reproductivi masculini, numărul și calitatea spermatozoizilor. Unii factori de risc sunt reversibili, dar alții pot avea efecte de lungă durată,” a explicat dr. James A. Kashanian, urolog specializat în sănătatea sexuală masculină la Weill Cornell Medicine, pentru Medical News Today.
Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 milimetri, provenind din surse diverse, inclusiv fragmente deșeuri de plastic, microgranule din cosmetice și fibre eliberate de îmbrăcămintea sintetică. Aceste particule sunt omniprezente în mediu și pot fi găsite în apă, alimente și aer.
Microplasticele provin din apă
Una dintre principalele surse de microplastice pentru organismul uman este apa. Studiile au arătat prezența microplasticelor atât în apa potabilă de la robinet, cât și în apa îmbuteliată. Aceste particule ajung în apă prin contaminarea surselor cu deșeuri de plastic și prin procesele de tratare a apei. Consumul regulat de apă contaminată poate duce la acumularea microplasticelor în organism.
Microplasticele sunt prezente și în alimente, în special în fructe de mare, sare de mare, miere și bere. Peștii și alte organisme marine pot ingera microplastice, care ajung astfel în corpul uman. De asemenea, microplasticele pot contamina alimentele în timpul procesării și ambalării, mai ales când sunt folosite materiale plastice.
Prin inhalare
Inhalarea este o altă cale prin care microplasticele pot ajunge în organism. Particulele eliberate din îmbrăcămintea sintetică, anvelope și alte surse pot fi prezente în aer, iar inhalarea lor poate duce la acumularea în plămâni și în alte părți ale corpului prin sistemul circulator.
Studiul menționat a identificat polietilena (PE) și clorura de polivinil (PVC) printre cele mai comune microplastice din probele de țesut testicular. Polietilena este utilizată în sticle pentru apă, recipiente pentru detergenți și tuburi de canalizare, în timp ce clorura de polivinil (PVC) este folosită pentru țevi, racorduri și profile pentru ferestre și uși.
Cercetătorii au observat că anumite microplastice sunt asociate cu scăderea numărului de spermatozoizi și a greutății testiculelor la câini. Aceste descoperiri sugerează că microplasticele pot afecta negativ funcția reproductivă masculină, deși sunt necesare mai multe studii pentru a confirma aceste rezultate și pentru a înțelege mecanismele implicate.
Pot provoca inflamații
Una dintre ipotezele privind modul în care microplasticele afectează fertilitatea masculină este că ele pot provoca inflamații și stres oxidativ în țesuturile reproductive. Microplasticele pot acționa și ca vectori pentru substanțe chimice toxice precum bisfenolul A (BPA) și ftalații, care pot perturba hormonii și fertilitatea.
Alte studii, publicate în Environmental Pollution și Reproductive Toxicology, au arătat că expunerea la microplastice afectează numărul și motilitatea spermatozoizilor, precum și structura testiculelor la șoareci și șobolani.
Deși mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese, se presupune că după ingerare sau inhalare, microplasticele pătrund în sistemul circulator și pot ajunge la testicule. Particulele mai mici pot traversa bariere biologice, provocând inflamații și stres oxidativ, care afectează funcționarea celulelor reproductive. Microplasticele pot transporta substanțe toxice precum BPA și ftalații, amplificând efectele negative asupra fertilității.
Autorii studiului subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a analiza impactul diverselor tipuri de microplastice asupra sănătății reproductive, precum și interacțiunile cu alți factori de risc ai infertilității masculine, cum ar fi tulburările endocrine și expunerea la toxine din mediu.
Sursa Foto: Endewer | Dreamstime.com