Potrivit cercetărilor efectuate la Universitatea Queensland de către dr. Chris O Bryan și echipa acestuia, pământurile popoarelor indigene – care acoperă mai mult de unsfert din Terra și din care o proporție semnificativă este încă liberă de impacturile umane – pot adăposti un număr semnificativ de specii amenințate și pe cale de dispariție, la nivel global.
Popoarele indigene și pământurile lor sunt esențiale pe termen lung pentru biodiversitatea și ecosistemele planetei. Echipa de cercetători a suprapus hărți ale terenurilor popoarelor indigene și date despre habitat pentru 4460 de specii evaluate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) pentru a estima suprapunerea fiecărei specii.
Se știu puține lucruri despre animalele, inclusiv speciile extrem de amenințate, care pot locui sau pot depinde de aceste teritorii. Ca indicator al semnalizării protecției biodiversității au fost alese mamiferele despre care se cunosc mai multe date. Există dovezi care sugerează că modelele observate la mamifere pot reflecta alte forme de biodiversitate. Spre exemplu, dacă mamiferele sunt absente este probabil ca și alte animale să lipsească. Acest studiu poate oferi oportunități pentru aplicarea metodologiei actuale la alte grupuri de animale.
Terenurile Martu din Australia de Vest au o valoare de conservare senmificativă, fac parte din cel mai intact ecosistem arid din lume și oferă un refugiu sigur pentru speciile amenințate precum northern quoll și greater bilby.
S-a descoperit că 2175 de specii de mamifere, aproximativ jumătate din totalul speciilor urmărite, au cel puțin 10% din aria lor de acțiune în ținuturile popoarelor indigene. Și 646 de specii sau 14% au mai mult de jumătate din aria lor de acțiune în aceste țări.
„În mod uimitor, în special pentru speciile amenințate, 413 sau aproximativ 41% din speciile amenințate urmărite apar în ținuturile indigene. Panda roșu (foto) pe cale de dipariție (Ailurus fulgens) și tigrul (Panthera tigris) din Asia de Sud-Est au mai mult de jumătate din habitatul lor pe aceste meleaguri. În Australia, vombatul cu nasul păros nordic, pe cale de dispariție critică (Lasiorhinus krefftii), are 100% din habitatul său pe aceste teritorii ”, a declarat dr. O Bryan, care a arătat în lucrarea sa importanța terenurilor popoarelor indigene.
Reprezentanții popoarelor indigene participă la forumuri globale de mediu și cadre de colaborare naționale și locale care sunt esențiale pentru activitățiile de conservare interculturale echitabile și eficiente.
