Mai mult, este posibil ca urșii polari să sufere eșecuri reproductive până în 2040, reducând numărul descendenților necesari pentru întreținerea populației.
Studiul, publicat în Nature Climate Change, analizează modul în care urșii vor fi afectați în cadrul a două scenarii de emisii de gaze cu efect de seră. Au fost examinate 13 din cele 19 subpopulații de urși polari din lume, reprezentând aproximativ 80% din populația totală a speciei, relatează earth.org.
Cercetătorii au descoperit că, în cadrul unui scenariu de emisii obișnuite, urșii polari vor fi găsiți cel mai probabil doar în Insulele Reginei Elisabeta – un arhipelag din Canada – până la sfârșitul secolului.
Într-un scenariu de emisii moderat atenuate, este încă probabil ca populațiile de urși polari din Alaska și Rusia să experimenteze eșecul reproducerii până în 2080.
Cercetătorii au modelat consumul de energie al urșilor polari, pe lângă masa corporală, pentru a obține pragul de zile în care pot persevera fără hrană înainte ca rata de supraviețuire a adultului și a puiului să scadă. În consecință, au combinat pragurile cu numărul proiectat de zile viitoare fără gheață marină pentru a stabili cum și unde vor fi afectate populațiile din Arctica.
Peter Molnár, biolog și autor principal al studiului, spune: „Chiar și în cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră sunt atenuate, unele subpopulații vor dispărea până la sfârșitul secolului, inclusiv acei urși polari din zonele vulnerabile, partea sudică din vestul Golfului Hudson, strâmtoarea Davis și sudul golfului Hudson, dar am avea substanțial mai multe populații care persistă până la sfârșitul secolului, chiar și cu o reproducere redusă, comparativ cu un scenariu de emisii normal.”
Cercetătorii au remarcat că studiul lor, cel mult, modelează o proiecție conservatoare de „cel mai bun caz”, astfel încât cifrele prezentate să fie mai îngăduitoare decât realitățile dure ale problemei. „Impactul pe care îl proiectăm este probabil să apară mai rapid decât sugerează lucrarea”, spune Steven Amstrup, co-cercetător al studiului.
Grupul de specialiști IUCN / SSC estimează că au mai rămas în lume mai puțin de 26 000 de urși polari, cuprinzând 19 subpopulații diferite care locuiesc în locuri precum Svalbard – Norvegia, Canada și Alaska. Urșii polari se bazează pe gheața de mare pentru a vâna hrana zilnică. Cu toate acestea, odată cu topirea gheții de mare ca urmare a încălzirii globale, urșii polari sunt mai predispuși spre înfometare din cauza lipsei disponibilității terenului de vânătoare.
”Urșii polari se bazează pe rezervele de energie acumulate în timpul sezonului de vânătoare de iarnă pentru a suporta lunile de vară pe uscat când rezervele de hrană diponibile sunt limitate. În ciuda capacității lor înnăscute de a posti perioade lungi de timp, starea corpului, capacitatea reproductivă și supraviețuirea vor avea de suferit dacă sunt înfometați prea mult timp. Numărul urșilor polari a scăzut deja cu 25-50% în populația sudică a Mării Beaufort din Alaska și cu 30% din 1987 în vestul golfului Hudson din Canada.
Raze de speranță
Urșii polari pot fi salvați prin protecția habitatului, spre deosebire de alte specii amenințate de vânătoare sau defrișări. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la scară globală va ajuta la scăderea efectelor negative ale crizei climatice și, ulterior, va contribui la menținerea integrității gheții marine, prevenind creșterea nivelului mării și supraviețuirea urșilor polari.
