Metoda studierii speciilor de melci este foarte practică și eficientă pentru înțelegerea mai profundă a mediului. S-au descoperit astfel migrații cauzate de poluare, dispariții ale altor specii – din aceleași cauze, dar și puternice încercări de adaptare. Urmărirea minuțioasă a populațiilor de melci înseamnă un studiu amănunțit al întregului ecosistem. Microgastropedele cu cochilie sunt melci a căror dimensiune este mai mică de cinci milimetri și reprezintă unul dintre cele mai puțin studiate grupuri de organisme vii cu metazoare din oceane. Cercetătorii de la Universitatea St Petersburg au analizat informațiile cunoscute în prezent despre compoziția speciilor și stilul de viață al acestor animale din sectorul estic al Arcticii.

Celpuțin 66 de specii de microgastropode, aparținând de patru subclase, se dezvoltă în această zonă. Două dintre ele au fost deja studiate și descrise în ultimele studii, iar caracteristicile a încă două specii urmează să fie publicate. La mai mult de jumătate din specii au fost studiate doar aspectul extern al cochiliei, detaliile privind structura internă și secvența genelor, utilizate în mod tradițional în clasificarea animalelor, rămân, de regulă, necunoscute în microgastropode.

Începând cu secolul al XVIII-lea, melcii au fost clasificați în funcție de cochilia lor -fiecare specie având propria formă. Ulterior, moluștele au început să fie disecate și abia la stadiul actual, oamenii de știință au început să studieze AND-ul lor. Diversitatea biologică a zonei arctice a fost studiată extrem de neuniform. Cu toate acestea, sunt foarte puține informații despre alte grupuri, cum ar fi micromoluzele, iar cercetătorii au nevoie de aceste informații pentru a înțelege cum este Arctica, cum s-a format fauna sa și modul în care ecosistemele răspund la schimbările climatice asociate cu activitățile umane. Moluștele arctice devin în mod regulat figuri centrale în publicațiile despre schimbările climatice. Acest lucru se datorează de obicei faptului că melcii care trăiesc în mai multe zone sudice se găsesc în teritoriile nordice. Cu toate acestea, astfel de concluzii nu au adesea suficiente cunoștințe științifice deoarece cercetătorii nu au date cuprinzătoare la tipurile de micromoluște. Melcii arctici le dezvăluie cercetătorilor nu numai despre efectele schimbărilor climatice, dar și despre nivelul de poluare din mediu. Numărul mare și identificarea relativ simplă a unor specii comune devin utile pentru astfel de studii. De exemplu, s-a descoperit că melcii Boreocingula martini și Onobaaculeus au iposex – au o anomalie în dezvoltare, cauzată de compuși organotinici. Se caracterizează prin faptul că organele reproducătoare masculine apar la melcii feminini. Până în 2008, compușii organotinici au fost folosiți ca parte a vopselelor pentru a proteja navele și instalațiile portuare de erodare. Cu toate acestea, au fost înregistrate efecte negative ale utilizării acestor substanțe toxice.