O tânără cercetătoare din această ţară speră să folosească aceste „bacterii care devorează metale” pentru ca extracţia minieră să devină mai puţin poluantă, relatează AFP, articol preluat de Digi 24.
În laboratorul său, situat într-o zonă industrială din Antofagasta (nord), la 1.100 kilometri de Santiago, Nadac Reales, specialistă în biologie în vârstă de 33 de ani, efectuează din 2017 cercetări asupra extremofilelor, organisme care trăiesc în condiţii extreme.
Cu ocazia primelor sale stagii în companii miniere, la sfârşitul studiilor universitare, Nadac Reales a realizat că „există nevoi în industria minieră, în special în ceea ce priveşte viitorul deşeurilor metalice”, a explicat directoarea companiei Rudanac Biotec pentru AFP. Pentru că doar unele echipamente utilizate la extragerea mineralelor pot fi reciclate în topitorii. Cele care nu pot fi reciclate se găsesc abandonate în deşertul Atacama, unde este concentrată o mare parte din industria minieră din Chile şi eliberează metale grele care poluează mediul.
Nadac Reales şi-a concentrat cercetările asupra bacteriilor din familia Leptospirillum, a căror energie necesară procesului lor de viaţă provine în special din oxidarea elementelor feroase. Cercetătoarea le colectează din gheizerele din Tatio, la 4.200 de metri deasupra nivelului mării şi aproximativ 350 kilometri de Antofagasta.
Acest tip de bacterie „trăieşte într-un mediu acid şi este puternic afectată de concentraţiile relativ ridicate ale majorităţii metalelor”, a declarat ea pentru AFP.
„Iniţial, bacteriilor le-au luat două luni pentru a dezintegra cuiul. Ulterior, deoarece nu prea li s-a dat hrană, au trebuit să mănânce într-un fel sau altul, aşadar a fost un proces de adaptare”, a spus cercetătoarea.
La finalul acestui proces, care a durat doi ani, bacteriile „au biodegradat cuiul în trei zile”, nelăsând în urmă decât o materie solubilă, potrivit Agerpres.
Oamenii de ştiinţă au reuşit astfel să determine condiţiile optime pentru creşterea acestor microorganisme şi să le adapteze sarcinii lor.
Costul eliminării deşeurilor
După cui, bacteriile trebuie să atace acum „o grindă de fier de dimensiuni medii sau o benă” de autocamion utilizat în mine.
„Au fost efectuate teste chimice şi microbiologice pentru a asigura faptul că aceste bacterii nu dăunează” sănătăţii umane şi că soluţia reziduală pe care o generează nu este poluantă, a dat asigurări cercetătoarea.
Activitatea de exploatare minieră contribuie cu aproape 15% la produsul intern brut (PIB) din Chile, însă este, de asemenea, foarte poluantă, iar companiile miniere plătesc scump pentru eliminarea deşeurilor pe care le produc, obligate în acest sens de legislaţia chiliană.
Prin urmare, companiile miniere sunt foarte interesate de această cercetare. Dar, dacă Rudanac Biotec a beneficiat de sprijinul unor fonduri de accelerare pentru start-up-urile din statul chilian, tânara companie caută în prezent finanţare pentru teste pe scară largă.
„După ce am efectuat teste de laborator şi la scară semi-pilot, acum trebuie să putem valida această tehnologie la scară reală şi să fim în măsură să biodegradăm structurile metalice de mare tonaj, precum aceste bene de camioane”, a explicat cercetătoarea.
Cu atât mai mult cu cât eliminarea metalelor nereciclabile ar putea conduce apoi la apariţia unei soluţii mai sustenabile în procesele de extracţie a cuprului, Chile fiind cel mai mare producător mondial al acestui metal.
„Bena nu conţine cupru, dar după biodegradare, produsul generat”, şi anume o soluţie lichidă, roşiatică, „permite îmbunătăţirea extracţiei cuprului” în procesul de tratare ce separă diversele metale conţinute într-un minereu, a explicat ea.
O exploatare minieră mai ecologică devine astfel „destul de fezabilă”, a precizat Nadac Reales, care a depus recent o cerere de brevet internaţional, mizând pe această biotehnologie promiţătoare.
