Potrivit unui raport al World Wide Fund for Nature (WWF), peste 43 de milioane de hectare de pădure, de mărimea unei țări precum Irakul, s-au pierdut pe cele 24 de fronturi majore ale defrișărilor din întreaga lume între 2004 şi 2017.

Agricultura comercială, pentru care pădurile sunt tăiate pentru a face loc culturilor și creșterii animalelor, este principala cauză a acestor defrișări, în special în America de Sud. Sectorul minier, dar și infrastructura, în particular cea rutieră, alături de industria forestieră și agricultura de subzistență, în special în Africa, sunt, de asemenea, factori importanți pentru defrișări.

Dintre aceste 24 de „puncte fierbinți” ale defrișărilor globale, nouă se află în America Latină, opt în Africa și șapte în Asia-Pacific, ele concentrând peste jumătate (52%) din defrișările de păduri tropicale la nivel mondial. Cele mai afectate zone sunt Amazonia braziliană, regiunea Cerrado din Brazilia, Amazonia boliviană, Paraguay-ul, Argentina, Madagascar și insulele Sumatra și Borneo din Indonezia și Malaezia. În plus, aproape jumătate (45%) dintre pădurile rămase în aceste 24 de zone au suferit degradări sau fragmentări, ceea ce le-a făcut mai vulnerabile, în special la incendii.

Această fragilizare pune în pericol ecosistemele vulnerabile pe care aceste păduri le adăpostesc și, prin urmare, habitatele multor specii, favorizează contactul dintre speciile sălbatice și oameni și, în consecință, trecerea către oameni a bolilor de origine animală (zoonoze), așa cum a ilustrat-o pandemia de COVID-19.

Raportul solicită statelor și sectorului economic să lupte împotriva defrișărilor, în special prin garantarea drepturilor populațiilor indigene. El solicită, de asemenea, publicului să evite produsele care promovează acest fenomen, în special prin modificarea dietei, spre mai puține proteine de origine animală.

În septembrie anul trecut, un raport al FAO, agenția ONU care supraveghează acest sector, a avertizat că pădurea a pierdut „aproape 100 de milioane de hectare” pe planetă în două decenii, ajungând la 31,2% (4, 1 miliarde de hectare) din suprafața terestră în 2020, comparativ cu 31,5% în 2010 și 31,9% în 2000.