Concluziile unui nou studiu global privind tiparele de precipitații urbane evidențiază importanța adaptării zonelor metropolitane la schimbările climatice provocate de om, arată Inside Climate News.
Studiu: Orașele mari perturbă atmosfera, generând adesea mai multe precipitații, dar pot avea și un efect de uscare
Conform unui studiu publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences, cele mai mari zone urbane din lume au o influență covârșitoare asupra tiparelor meteorologice și climatice regionale, creând adesea „insule umede”, cu mai multe precipitații în orașe și în zonele adiacente aflate sub vânt.
Cercetarea finanțată de NASA a utilizat date din satelit pentru a măsura precipitațiile în și în jurul celor mai populate orașe din lume 1 056 de orașe din 2001 până în 2020, constatând că 63% dintre acestea au primit mai multe precipitații anuale în și sub vânt de zonele lor urbane, în comparație cu zonele rurale limitrofe.
Orașele influențează vremea și clima regională deoarece modifică temperatura și textura terenului, ceea ce influențează modul în care aerul curge pe uscat, și deoarece produc nori de mici particule poluante numite aerosoli, care pot proveni dintr-o varietate de surse, inclusiv emisii industriale, gaze de eșapament și chiar copaci, care pot produce mai multă sau mai puțină ploaie, în funcție de compoziția lor chimică exactă, scrie Inside Climate News.
Practic, pe măsură ce aerul umed curge deasupra orașelor, căldura care se ridică din zonele pavate, precum bulele dintr-o lampă de lavă, combinată cu turbulențele create de clădirile înalte, împinge umezeala în sus, unde, potențial însămânțată de poluarea cu aerosoli, se poate condensa și poate cădea la suprafață sub formă de ploaie în cantități mai mari decât în zonele nedezvoltate din apropiere.
De exemplu, Houston primește, în medie, cu aproape 5 centimetri mai multă ploaie pe an decât zonele rurale din jur. În afară de Houston, printre orașele cu cele mai mari anomalii ale precipitațiilor se numără Ho Chi Minh City, Vietnam; Kuala Lumpur, Malaezia; Lagos, Nigeria; și zona metropolitană Miami-Fort Lauderdale-West Palm Beach.
Dar cercetarea a documentat, de asemenea, un efect de uscare în 37% dintre marile orașe studiate, inclusiv Seattle, unde efectele dezvoltării urbane și alți factori au dus la o anomalie negativă a precipitațiilor anuale de aproape 8 inch, cel mai mare deficit măsurat în studiu.
Cercetătorii au afirmat că anomaliile negative ale precipitațiilor apar de obicei în orașele situate în văi și în zonele joase, unde munții din apropiere exercită o influență mai mare asupra precipitațiilor decât amprenta urbană în sine. Orașele în care acest lucru este cel mai pronunțat includ Kyoto, Japonia, și Jakarta, Indonezia.
Dar semnalul global al „insulei umede” este mai puternic, a declarat coautorul Dev Niyogi, geoscientist la Universitatea din Texas, Austin, care se concentrează asupra extremelor climatice și a orașelor inteligente. Magnitudinea efectului aproape că s-a dublat pe parcursul perioadei de studiu de 20 de ani, sporind îngrijorarea cu privire la inundațiile urbane periculoase într-o perioadă în care imaginile cu mașini care se spală pe străzile orașelor au devenit omniprezente.
„Esența constatării este că, la nivel global, orașele prezintă o semnătură a schimbării precipitațiilor”, a spus el. „Și, la fel cum considerăm insulele de căldură urbane ca o constatare globală, la fel cred că această anomalie a precipitațiilor urbane este o caracteristică globală. Avem o încredere destul de mare în robustețea rezultatului”.
El a spus că oamenii de știință știu de ceva timp despre anomalia precipitațiilor urbane. „Unicitatea constă în natura globală a acestui studiu, care este primul de acest gen”, a spus el. Acesta este oportun, a adăugat el, deoarece următorul raport major al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice, care urmează să fie prezentat în 2027, se va concentra asupra schimbărilor climatice și a zonelor urbane, unde locuiește 55% din populația lumii, un procent care se preconizează că va crește la 70% până în 2050.
Datele din satelit, folosite pentru studiu
„Utilizarea datelor din satelit pentru a evalua impactul orașelor ne permite să efectuăm această analiză la nivel mondial și să acoperim toate continentele și climatele”, ceea ce reprezintă un progres semnificativ în înțelegerea modului în care dezvoltarea umană la scară largă poate afecta vremea și clima, a declarat Valéry Masson, cercetător în cadrul Centrului Național Francez pentru Cercetare Meteorologică, care nu a fost implicat în studiu.
El a spus că studiul arată o legătură între mărimea orașului și creșterea precipitațiilor, „astfel încât orașele mai mari din viitor ar putea avea un impact mai mare asupra precipitațiilor”.
Dar el a spus că legătura dintre creșterea precipitațiilor și insulele de căldură urbane și încărcăturile de aerosoli pare a fi statistică, „fără a fi demonstrată o legătură cauzală. Aceste două cantități sunt puternic influențate de mărimea orașului ... astfel încât este posibil ca aceste două procese să nu aibă nicio legătură cu creșterea precipitațiilor”, a spus el, adăugând că ar fi necesare studii mai detaliate pentru a demonstra o legătură mai puternică.
Adaptarea prin infrastructură și planificare
La nivel regional, orașele africane au ieșit în evidență ca grup în noul studiu. Din cele 17 orașe cu anomalii de precipitații urbane mai mari de 8 inci pe an, nouă sunt situate în Africa. Fracțiunea este mult mai mică în Asia, dar cel mai mare efect de insulă umedă, cu anomalii pozitive ale precipitațiilor cu mult mai mari de 8 inch, au fost măsurate în două orașe din această regiune: Ho Chi Minh City și Kuala Lumpur.
Când Rio de Janeiro și Seattle au apărut pe lista orașelor care au un mare efect de uscare, Niyogi a spus că acest lucru i-a atras atenția deoarece Rio a apărut la știri cu privire la faptul că aproape a rămas fără apă.
„Să văd că orașul are, de fapt, un impact asupra ploii în sine m-a făcut să mă gândesc că, dacă ceva cauzează o schimbare, iar schimbarea de până acum este negativă, atunci ai putea face orașul diferit, pentru a face acest lucru pozitiv”, a spus el.
În ambele cazuri, o opțiune este să se ia în considerare adoptarea pe scară mai largă a infrastructurii care ajută la promovarea „orașelor burete” care pot absorbi excesul de umiditate și pot modera inundațiile în perioadele ploioase și pot furniza apă în perioadele secetoase, a declarat autorul principal Xinxin Sui, candidat la doctorat la Universitatea din Texas, care studiază clima urbană la Cockrell School of Engineering.
„Când plouă mult, atunci buretele poate absorbi această apă, iar apoi, dacă nu plouă mult timp, oamenii o pot pompa și o pot folosi”, a spus ea. „Infrastructura albastru-verde este un concept destul de popular, plantând mai mulți copaci și adăugând sol, mai degrabă decât pavaj impermeabil, astfel încât apa să se poată infiltra în subteran.”În ansamblu, a adăugat Niyogi, concluziile studiului sugerează că, pe lângă faptul că orașele trebuie să devină mai spongioase, este timpul să înceapă să se gândească la modul în care designul lor spațial afectează vremea și clima și să integreze aceste cunoștințe în planificarea pe termen lung.
Sursa Foto: Hotnews